Mă trezesc adesea scuzându-mă pentru numărul de relații pe care le-am avut până acum. Nu mă acuză nimeni de nimic dar de fiecare dată când am o discuție legată de relații, mai ales dacă o am cu mama, în mintea mea apare un ciclu infinit în care se aude doar: „Dar eu caut, și caut, și caut…”. De puține ori…
Continuare de aici. Încercam să-mi imaginez chipul celui care povestea toate astea; reacția oamenilor de la masa cu el (era puțin probabil să fie de unul singur și să-și zică povestea unor scaune goale). Îmi imaginam un virgin politehnist care nu poate distinge un vis de realitate sau care pur și simplu vrea să-și impresioneze colegii, și ei viitori ingineri,…
Prima parte aici Tipul s-a oprit pentru câteva secunde, cât să mă gândesc la faptul că probabil de aceea e așa pustiu pe aici. Toată lumea e la Unirii sau la Universitate așteptând pe cineva să ajungă. Era totuși devreme și de obicei oamenii care ies la ora asta nu așteaptă pe nimeni; vocea atât de cunoscută, deja, m-a oprit…
Argentinul era pustiu. Lucru cel puțin ciudat dacă iei în considerare faptul că era primul weekend de primăvară. Cu câteva săptămâni înainte de-abia dacă mai găseai o masă liberă la terasă deși afară erau doar 6 grade. Cu toții stăteau în jurul arzătoarelor și se bucurau de o bere rece și ieftină. Acea lume pare să fi dispărut cu totul…
Acum câteva ore am rămas fără internet și fără inspirație. Nu aș fi vrut să mai scriu despre India, azi mi-am dorit destul de mult să fiu la Argentin, așa că am rugat o prietenă să-mi dea o „temă”. Inițial mi-a spus să scriu despre „criza complexității” dar mi s-a părut prea complexă tema așa că mi-a oferit o a…
Am avut parte de un weekend destul de liniștit și destul de puțin „turistic” deși sâmbătă am vizitat unul dintre cele mai faine locuri de până acum. Am fost împreună cu un tip din Cluj la Akshardham, un templu relativ nou construit în care te surprinde curățenia, liniștea și organizarea. Intrarea în templu e mai strictă decât în aeroport. Nu…
Pe Murakami l-am întâlnit într-un autobuz ce mergea din Londra spre Birmingham. Nu mă așteptam la prea multe de la acea călătorie așa că întâlnirea lui 1Q84 editat de Polirom mi-a adus zâmbetul pe buze. Era citit de o domniișoară drăguță. Am aflat că e chiar interesantă când s-a mutat pe bancheta de lângă mine. Așa mi-am descoperit ultima obsesie.…
Ieri am văzut un link spre blogul Andreei și am crezut că e doar un post în care apar poze cu o cutie inspirată de Vama. Am găsit în schimb o poveste simplă despre un loc simplu. Cred că fiecare dintre noi a trăit povești asemănătoare la câțiva kilometri de granița cu Bulgaria. Azi am mai citit o poveste din…
Semaforul din fața geamului de la hotel arată roșu. De el s-a apropiat în viteză un fel de Aro. Mi s-ar fi păruit ciudat să se oprească. Nu a oprit. Nici măcar nu a claxonat. De asta îmi place miezul nopții: sunt mai puține claxoane. Prefer lătratul câinilor care își arată colții întunericului. Îmi fumez țigara liniștit în timp ce…
M-am trezit extrem de dimineață pentru o sâmbătă (după cum se vede, asta va fi un alt post extrem de plictisitor, o copie dintr-o pagină de jurnal) cu gândul să iau o auto-ricsă până la cea mai apropiată stație de metrou, să stau în Delhi până pe la 6 și apoi să mă întorc de la metrou cu același mijloc…