Sunt făcut din cuvinte!

Ajuns acasă după un drum obositor în care am cedat locul meu unui pitic și am schimbat replici seci pe hol cu o Carmen (putea fi și o Marie, o Andree…) am mers la biserică pt spovedanie și împărtășanie! De ce? Probabil din același motiv ca și alți 90% din cei ce o fac: că așa se face, nu simțeam…

Mă așteaptă o gară…

Încă puțin și mă îndrept spre gară… e ciudat… toată lumea pleacă acasă și eu plec singur… nu am condus pe nimeni la tren… nu am făcut nimănui din batistă… nimeni nu mă va conduce… acasă mă așteaptă gara… balcon și geamuri noi… multă mâncare… o noapte albă la lumina luminii de Paște… mă voi întoarce poate nicăieri… Mă duc,…

Două rate…

Astăzi după o duminică în care am stat și m-am uitat la o tâmpenie de film și am jucat CS, poate poate îmi omor singurătatea și plictiseala cu un head shot (nu a fost să fie), m-am hotărât să merg și eu la rude să-mi recuperez hainele… Pe drum un apel pierdut m-a făcut să sper… nu a fost să…

x(

„Încep să văd cu alți ochi pe cei care îmi spuneau să nu dau la A&C deși erau studenți aici. La fel aș face și eu, și la fel nu aș insista nici eu. Știu cum e să fii încăpățânat. Și totuși e frustrant. Al naibii de frustrant. Sunt sau nu singurul care simte așa, nu mă mai interesează. Dar…