40+

Sunt curios ce vârstă mi-aș da dacă m-aș trezi dintr-o comă prelungită, Hail Mary style, înainte și după ce m-aș uita în oglindă. Îmi dau seama de vârsta pe care o am mai ales când e vorba de o aniversare. 20+ de ani de când am terminat liceul. 13+ ani de relație. Copilul îmi pune întrebări pentru care trebui să știi ordinea operațiilor.

Ca să nu dau vina pe vârstă când e vorba de urcat câteva sute de trepte sau de mers câțiva kilometri pe jos până la următorul loc de joacă, m-am decis să mă apuc să fac mișcare de când încă aveam 39 de ani. Pentru alte lucruri, cum ar fi să mă mir că un kilogram de roșii din Turcia sunt 14 Lei, nu știu ce trebuie să fac. Înainte să trec pragul mi-am dat seama că sunt deja acolo, în momentul în care le-am reproșat unor puști din 41 că ascultă muzică fără căști.

Țin minte că atunci când aveam 20 și un pic de ani, mi se părea ridicol să aud de oameni de 40 cu o viață romantică activă, să vorbească despre sex sau ieșit la concerte. Îi comparam mereu cu ai mei, cu ce am văzut la oamenii cu copii în jurul meu. Toți ce erau trecu de peste 30 de ani mi se păreau mai apropiați de pensie decât de mine.

Vorbeam acum câteva săptămâni cu o prietenă, după o discuție mai aprinsă, că marea diferență între acum și atunci când ne-am cunoscut, prin facultate, e că acum nu mai suntem dispuși să înghițim toate prostiile celorlalți. Avem atât de puțin timp acum de petrecut cu oameni din afara casei sau biroului încât dacă e ceva ce nu ne convine putem să ne bucurăm de un timp bine meritat de unul singur.

Cred că ăsta e unul din lucrurile care au rămas constante în decursul anilor: plăcerea de a sta singur, sau măcar de a avea opțiunea de a o face. În ultimul an asta a însemnat de la a ieși în Argentin de unul singur la a merge pentru o săptămână în Yellowstone.

Ce s-a schimbat e faptul că mi-e greu să apăs pe Publish 🙂