M-am născut în buzunarul de la spate. M-am căutat de sentimente dar nu am găsit celelalte buzunare, mă aveam doar pe mine în buzunarul de la spate. I-am căutat și pe ceilalți dar nimeni nu avea mai mult de un buzunar: cel de la spate. Toată lumea stă in buzunarul de la spate. cum a ajuns Pământul într-un buzunar? Nu…
O sferă închisă-n cerc cu laturi albe Se căuta de colțuri, de vârfuri ca să-și prindă Un punct pornit din centru, spre centru să se ducă S-adulmece iubirea de cercuri albe-nchise. Visând la sfere, cercuri, puncte, laturi Am sufletul închis în lut cu forme opace, De slăbiciuni mă caut, de iubire să-mi prind Ideea venită din vis, în vis să…
Nu credeam să-nvăț a muri vrodată; Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi, Ochii mei nălțam visători la steaua Singurătății. Când deodată tu răsăriși în cale-mi, Suferință tu, dureros de dulce… Pân’-în fund băui voluptatea morții Neîndurătoare. Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus, Ori ca Hercul înveninat de haina-i; Focul meu a-l stinge nu pot cu toate Apele mării. De-al meu…
Eram copil. Mi-aduc aminte, culegeam odată trandafiri sălbatici. Aveau atâția ghimpi, dar n-am vrut să-i rup. credeam că-s muguri- și-au să înflorească. Te-am întâlnit apoi pe tine. O, câți ghimpi, câți ghimpi aveai! dar n-am voit să te despoi- credeam c-o să-nflorească. Azi toate astea-mi trec pe dinainte și zâmbesc. Zâmbesc și hoinăresc prin văi Zburdalnic în bătaia vântului. Eram…
E de ajuns ca pentru o secundă toți fluturii să nu mai bată din aripi, ca eu să descopăr că vântul mă face să suflu pe mare. E de ajuns ca privirea-i albastră să ajungă pe fruntea-mi ridată ca eu să descopăr că marea e mică atunci când se naște. E de ajuns să vezi cum un mort se lasă…
O, suflete-amintește-i priveliștea murdară Ce-atât de mult cândva ne-a umilit În dimineața aceea cu molcom cer de vară ; Un hoit scârbos pe un prundiș zvârlit, Își desfăcea asemeni unei femei obscene Picioarele și, puhav de venin, Nepăsător și cinic, își deschidea alene Rânjitul pântec de miasme plin. Putreziciunea asta se răsfăța la soare Care-o cocea adânc și liniștit Vrând…
Discut în 41 cu o caisă, Se plânge ea că viața ei e prea zemoasă, Mă plâng și eu că-n viața mea sunt sâmburi Și așteptam lipiți de bara podul. O jumătate de pepene alabastru intervine Căci, zice el, iubirea-i ca un kil de mere Ce așteaptă marțea-n piața să se vândă; Dar vinerea ajung stricate-ntr-un cazan de țuică.