Maria plânge în medie de trei ori pe zi. Le număr. E un reflex vechi; înainte număram țigările, apoi berile, acum lacrimile ei. Acum doi ani, la o ședință la grădiniță, educatoarea mi-a zis că Maria era uneori neatentă. Se juca în timp ce i se vorbea, răspundea neîntrebată. Că ar putea fi o problemă. Am dat din cap, am…
Sunt curios ce vârstă mi-aș da dacă m-aș trezi dintr-o comă prelungită, Hail Mary style, înainte și după ce m-aș uita în oglindă. Îmi dau seama de vârsta pe care o am mai ales când e vorba de o aniversare. 20+ de ani de când am terminat liceul. 13+ ani de relație. Copilul îmi pune întrebări pentru care trebui să…
Acum un an când m-am decis să mă reapuc de alergat într-un mod serios, după o pauză de 10+ ani, mi-am propus să termin primul semimaraton sub 2h. Am reușit să o fac în Vilnius în 1h 53min. O cursă în care am suferit, și mi-am dat seama că am nevoie de mult antrenament ca să pot să termin cursa…
E foarte ciudat să scriu pe blog. Direct pe blog. Parcă aș fi in 2013-2014. Nici nu știu când a fost ultima oară când am scris constant aici. Fără teme. Fără frica de a rata o literă scrisă greșit. Doar de dragul de a scrie. (pauză să întreb AI-ul când am scris ultima oară constant pe blog) La Mulți Ani,…
Postarea inițială aici. Postarea doar corectată de AI aici. Mi-e încă frică de faptul că, după un „Happy End”, oamenii pot fi fericiți. Ironia sorții face că eu, cel care se temea de fericirea perpetuă, am ajuns să o trăiesc zi de zi. Nu aș fi crezut că mă voi adapta vreodată. Mă întreb dacă am devenit victima destinului pe…
Postul original, fără nicio corectură aici. — Mi-e frică de faptul că e posibil ca, după un „Happy End”, oamenii pot fi fericiți. Mă tem că aș putea fi unul din cei bătuți de soartă să îndure fericirea în fiecare zi. Aș înnebuni. Sper că nu sunt o astfel de victimă a destinului. Nu vreau să fiu personajul unei tragedii…
Gura Humorului e tipa aia deșteaptă și de treabă din liceu pe care toată lumea o știe pentru că are sâni mari. Deși nu e clar dacă i-a văzut cineva, sau măcar un decolteu, toți adolescenții își imaginează ce le-ar face și sunt convinși că nu mai sunt țâțe ca astea în toată lumea. Dacă nu ați auzit încă de…
Acum șase ani începusem una din relațiile mele pasagere de Club A când, după câteva săptămâni, mi-am dat seama că e mai mult decât o aventură. Stăteam cu săptămânile unul la celălalt și totul părea foarte natural între noi doi. Deși părea că suntem din lumi total diferite (ea doctor veterinar, eu programator; ea cu o gașcă mare de prieteni,…
Cu Gelu am început să ies la bere din greșeală. Eram în Argentin acum unsprezece ani când am primit un SMS de la o Miruna: „Scuze, nu mai ajung în seara asta. Ne auzim.”. Nu voiam să fiu personajul clasic de la acele mese de plastic și să beau singur dar mai aveam jumătate de Timișoreana și afară era cald.…
Acum 11 luni stăteam prin Băneasa lângă un chioșc de cartier cu o Timișoreana în mână. La câțiva zeci de metri se afla Ana care se născuse de câteva zeci de minute. Ce repede a trecut tot timpul asta; și ce praf s-a lăsat pe aici. Am avut de multe ori impulsul de a mai scrie ceva dar sentimentul de…