Mai mult de 18 ani din viață mi-am petrecut într-un orășel de provincie ca alte zeci de orașe din provincie, în care nu se întâmpla nimic niciodată, asta în cazul în care nu mai avea cineva un accident cu mașina, să fi intrat într-un copac de la ieșirea din oraș, pentru că trebuie să recunosc că dacă vrei să parcurgi…
Ce rost are să scriu? Important e să mă aud… trebuie să învăț să mă aud fără să o strig în gură mare… Trecutul e din ce în ce mai departe și eu sunt cel ce mai leagă de el…
„Dar cum te-aș putea tulbura cu rănile mele? Cum aș putea îngădui negrului nor al durerii mele să umbrească seninătatea fericirii tale, ori să strecor reproșuri zadarnice și aducătoare de mîhniri în sufletul tău ? A-ți încerca inima cu remușcări ascunse, silind-o să bată îndurerată tocmai în culmile supremelor ei bucurii…O, asta niciodată, niciodată ! Fie ca bolta înstelată a…
Acum câteva secunde am văzut o geană pe obrazul meu stâng… Am lăsat-o acolo… Poate o observa cineva dimineață și-mi pot păcăli destinul…