Maria plânge în medie de trei ori pe zi. Le număr. E un reflex vechi; înainte număram țigările, apoi berile, acum lacrimile ei. Acum doi ani, la o ședință la grădiniță, educatoarea mi-a zis că Maria era uneori neatentă. Se juca în timp ce i se vorbea, răspundea neîntrebată. Că ar putea fi o problemă. Am dat din cap, am…
Gura Humorului e tipa aia deșteaptă și de treabă din liceu pe care toată lumea o știe pentru că are sâni mari. Deși nu e clar dacă i-a văzut cineva, sau măcar un decolteu, toți adolescenții își imaginează ce le-ar face și sunt convinși că nu mai sunt țâțe ca astea în toată lumea. Dacă nu ați auzit încă de…
Cu Gelu am început să ies la bere din greșeală. Eram în Argentin acum unsprezece ani când am primit un SMS de la o Miruna: „Scuze, nu mai ajung în seara asta. Ne auzim.”. Nu voiam să fiu personajul clasic de la acele mese de plastic și să beau singur dar mai aveam jumătate de Timișoreana și afară era cald.…
Până să ne mutăm la casa noastră (așa se zice, dar evident că vorbim de apartament în bloc din ‘80), vecinii erau și ei închiriați. Dacă aveam probleme cu ei, îi tratam ca pe igrasia din baie: „lasă, că nu ne deranjează așa mult, scăpăm de ei când ne mutăm”. Unul din lucrurile care ne-a atras la apartament a fost…
Sunt un Dumnezeu singur. Am lacul meu, peștii mei, sentimentul de împlinire. Am venit aici să fac broaște. Aleg pietrele cu atenție, trebuie să fie subțiri dar nu prea ușoare, netede și destul de mari cât să le prind cum trebuie între degete. Azi am făcut chiar 9 dintr-o singură aruncare. O realizare mare pentru o divinitate mică. Singura problemă…
Am ajuns în Ikea să gust și eu din chifteluțele cu gem, toți colegii vorbeau de ele ca și cum ar fi cea mai mare realizare culinară din toate timpurile, și mi-am zis că ar trebui să cumpăr totuși și altceva. După ce am trecut rapid prin tot magazinul, aproape de casă, am luat primul lucru care părea că ar…
Pe jos era plin de sticle goale de șampanie și de tuburile artificiilor aprinse cu câteva ore în urmă. La metrou intrau și ieșeau oameni pe jumătate adormiți care așteptau primul somn din an. Prin pasaj mai trecea din când în când un tramvai și câte o mașină grăbită. Deasupra pasajului, un student stătea pe balustradă cu picioarele în aer.…
Să mă risc sau nu? Am două descoperite, la trei și la cinci. Să-l scot sau să-mi acopăr aia de la trei? Care sunt șansele să îi intre? Două zaruri, bine că nu poate din bucăți că-s acoperit la unu și patru. La ce bulan are parcă văd că dă trei-doi. — Mutăm și noi? Patru cu cinci. Nu e…
Nici nu deschisesem ochii bine când am auzit-o exclamând lângă mine: „Mă simt ca la mare!”. Da, și eu mă simțeam ca la mare. Eram într-un pat necunoscut, lângă o tipă necunoscută sub un soare nefiresc de strălucitor. Lipsea zgomotul valurilor dar simțeam căldura nisipului pe pielea ei dezgolită care îmi mângâia trupul. Avea părul răvășit și mirosea a sare.…
Sticla de vin e goală. Patul e gol. Camera e goală. Baia e goală. De ce atât de mult gol? Când m-am culcat mai era vin în sticlă. Era cineva în pat. Mă jucam cu niște șuvițe când am spus că vreau să mă bucur de ea și nu de sticla plină. Cu două ore înainte stăteam într-o cameră goală…