Continuare de aici. Încercam să-mi imaginez chipul celui care povestea toate astea; reacția oamenilor de la masa cu el (era puțin probabil să fie de unul singur și să-și zică povestea unor scaune goale). Îmi imaginam un virgin politehnist care nu poate distinge un vis de realitate sau care pur și simplu vrea să-și impresioneze colegii, și ei viitori ingineri,…
Prima parte aici Tipul s-a oprit pentru câteva secunde, cât să mă gândesc la faptul că probabil de aceea e așa pustiu pe aici. Toată lumea e la Unirii sau la Universitate așteptând pe cineva să ajungă. Era totuși devreme și de obicei oamenii care ies la ora asta nu așteaptă pe nimeni; vocea atât de cunoscută, deja, m-a oprit…
Argentinul era pustiu. Lucru cel puțin ciudat dacă iei în considerare faptul că era primul weekend de primăvară. Cu câteva săptămâni înainte de-abia dacă mai găseai o masă liberă la terasă deși afară erau doar 6 grade. Cu toții stăteau în jurul arzătoarelor și se bucurau de o bere rece și ieftină. Acea lume pare să fi dispărut cu totul…