Da, ați ghicit: un post despre Dexter. Cred că mulți dintre voi, cei 20, au urmărit sau urmăresc aceste desene animate. Pe mine m-a „marcat” un episod în care roboții lui se răscoală. De ce? Pentru că odată inventați erau aruncați într-un colț întunecat al laboratorului. Micul geniu încetase de mult să se bucure de micile lui invenții și acum…
..din nou… după mai puțin de 3 săptămâni. E foarte ciudat. Oricum nu am prea scris în ultimul timp. Las aparatul în București. Uitându-mă peste sutele poze de la mare nimic special… pozele faine duceau lipsă de claritate… îmi place să cred că de vină e lentila dar… mi-e frică să-mi iau una mai bună… că nu aș mai avea…
Atunci când trimiți o minge în terenul celuilalt îți asumi riscul că el să nu o mai returneze și jocul să se încheie.
Iubirea nu tine de „personalitatea” sfarcurilor, de mărimea sânilor, de felul în care se lasă atinși, de fundul mare sau mic, de buzele groase sau subțiri, nu ține nici măcar din rapiditatea cu care răspunde la întrebarea „Cât e 23×75?”. Cu toate astea „cautand iubirea” ne uităm după sfârcurile ce ies din maieuri, după funduri bombate, după tipe ce tipă…
… de 3 lei cele medii, 4 lei cele mari și pentru ceva de-a dreptul uriaș trebuie să dai 6 lei. Prețul e pentru plasă fără iubire-n ea. Dragostea vine după… cu trenul din Iași, din Craiova, din Constanța… Se ascunde printre borcanele cu zacuscă, își bagă colțurile printre șnițelele de pui, capătă puțin din mirosul sticluței de mir ce…
Cele 5 minute au părut a fi mult mai multe… jumătate de oră pe banca verde, înaltă și murdară. Ora 12:34. Noaptea. Așteptam să se întoarcă. Evident că nu a făcut-o. Mă bucur că a avut curajul de a întoarce spatele și de a pleca. Mi-o meritam, la fel ca și palma care mi-a dat-o acum ceva timp. 5 minute…
Am în dreapta orhideea de mai sus… e primită de o colegă 🙂 Nu știu de ce vroiam să vă zic asta mai ales că nu are legătură cu telefonul care a sunat… l-am lăsat de două ori să-mi vibreze în buzunar până să răspund. Speram că e… evident că nu era :). Nu știu ce e zâmbetul ăla dar……
Încă îmi mai simt obrazul stâng cum arde. De 5 ani cred că îmi doresc să primesc o palmă. Să-mi confirme cineva faptul că sunt un nesimțit și un nenorocit. Știu asta de la sifonierul în care am ajuns în acea dimineață. Așteptam cu speranță de fiecare dată când dădeam o floare, de fiecare dată când luam pe cineva de…
De la 1400 la 2000 a fost ok. De la cabana Caraiman la cruce a fost interesant. De la cota 2000 la Babele a fost lejer. Deci am trecut peste asta? (Lightroom-ul e blocat în momentul ăsta) Când stau pe WC, privirea îmi stă ațintită pe un colț de gresie pe care scrie „imi trebui”. Puțin mai încolo și puțin…
… încă nu am scos vreo poză de pe cardul de 4GB care este plin. Câteva poze geniale. Multe faine. Din nou dezamăgit de reacția „mironositelor”. Enervat de sila unora. Surprins de pofta de viață a altora. Dorința de a încerca ceva vechi. Aș da oricând „țările calde” pe o prăpastie cu cruci. Ars de soare. Trezit dimineața. Detalii despre…