Iubirea nu tine de “personalitatea” sfarcurilor, de marimea sanilor, de felul in care se lasa atinsi, de fundul mare sau mic, de buzele groase sau subtiri, nu tine nici macar din rapiditatea cu care raspunde la intrebarea “Cat e 23×75?”. Cu toate astea “cautand iubirea” ne uitam dupa sfarcurile ce ies din maieuri, dupa funduri bombate, dupa tipe ce tipa la telefon “1720” (desi stim ca 5 in plus sau in minus conteaza). Ne e frica sa cautam ce vrem pentru ca inevitabil vom gasi. Vom ajunge la un suc/bere/pahar de vorba, si ne vom da seama ca in spatele sanilor se afla un suflet; ca ochii aia albastrii acopera mai mult decat o privire perversa. Da… inevitabil preferi ca buzele sa-ti ofere un sarut decat o felatie; preferi ca restul de 5 sa fie zilele pana cand ea va rosti: “Ca 2 umbre!”, pasii ei spre usa sa-ti invete papucii de casa miscarile de vals, atingerea pe ceafa sa fie mai mult decat un cutit infipt, de Ignat, in inima porcului.
3 thoughts on “Sarutul de dincolo de sani”
Comments are closed.
Ce s-a intamplat cu tine acasa? Ce s-a intamplat cu tine inainte de “acasa”? Te regasesc altfel in insemnarile acestea (or maybe it’s just me)..Oricum imi place sa te “citesc”, but take care.
Somewhere over the Rainbow.:) Dincolo de fizic e suflet cum dincolo de viata e moarte.De ce e asa n-am nici cel mai mic habar.Inca imi rasuna in minte glasul unui copil “Unde ai plecat tata ?” 🙁 si ma intreb… “What are we looking for?”..nu prea cred ca gasesti inevitabil ce cauti.
mie imi e frica sa caut de dezamagirea de a nu gasi de fiecare data