Acest post va fi influențat de alcool și mai ales de Neptun care e retrograd. Vineri seară. Mult alcool în sânge până la ora asta. Dorința de a fugi. Cât mai departe. E frig însă de a merge în Iași sau acasă, mai ales singur. Între noi doi fie vorba, chiar mă simt singur. O săptămână ciudată. Niște ultime zile…
La unul dintre posturile anterioare „Ea” zicea: „Cruntă iubirea asta dacă ești nevoit să acoperi urmele cu var alb…”. Nu prea știam la ce se referă așa că m-am întors la locul „crimei” si am făcut și eu o poză. Da… iubirea a fost acoperită cu urme de var alb pe plăcile de azbociment. Spun din nou că mă bucur…
Autobuzul pe care îl iau aproape în fiecare zi e de data asta doar un pretext pentru a scrie. Mi-a închis ușile în nas după ce am alergat 50 de metri după el. Probabil că dacă eram o domnișoară pe tocuri mă aștepta să merg agale timp de 100m atâta timp cât dădeam gingaș din bătișuță. Oricum mai bine că…
Treceam zilele trecute înspre Cora, venind de la birou, și am observat o agitație mult mai mare ca de obicei. Foarte multe mașini parcate prin acea zonă neprietenoasă, o coadă relativ mare făcută în spatele unei dubițe și multe grupulețe în jurul a câtorva pachete deja date. Probabil că erau trimise de rudele plecate în Grecia/Italia/Spania. Poate că erau mai…
A venit toamna. Am stabilit lucrul asta acum câteva săptămâni. Acum însă e din ce în ce mai clar. Ploua. Și ploua. În fața căminului era o domnișoară care plângea în ploaie. Și plângea. Și ploua. Nu știu ce aș fi putut face… i-aș fi dat umbrela mea dar nu cred că ar fi ajutat la ceva. Nu cred că…
Ora 12. Metroul spre Unirii. În același vagon ca și mine două eleve de liceu. Probabil că erau în clasa a noua. Una dintre ele și-a scos caietul de biologie și a început să învețe. Un caiet foarte ordonat cu linii mov și roz. 12:15. O trecere de pietoni de la Unirii. Un tip de 16 ani cu un cercel…
Pizza hut. Nu mai fusesem de mult. Așteptând porția de spaghete admir priveliștea „Iubesc”. Etajul 6. La 7 nu e „TE”. Nici la 8. Sper că rufele scoase la uscat nu acoperă niciun „Te”. Nu înțeleg „Te iubesc”. „Iubesc” e pe sufletul meu. Ce? Nu prea contează… Dar pot să îmi imaginez că peste 2 ani voi trece pe lângă…
Mâine are loc Flex Camp. După cum bine spune Mihaela locurile au fost ocupate în mai puțin de 2 săptămâni așa că pentru cei doritori prezentarea e disponibilă și online, începând cu ora 18 (10.10.2007) la http://my.adobe.acrobat.com/flexro/ . Vă așteptăm 😛
Nu știu când a început să-mi placă Holograf dar știu că formația asta mi-a marcat „tinerețea” și primul concert la care am fost a fost magnific… știam toate versurile… Înainte de asta, am descoperit destul de târziu melodia Ochii tăi. Știu… mult prea „lăcrimogen” dar era pe sufletul meu la… 16 ani. Nu mai țin minte la cine mă gândeam…
Eram copil. Mi-aduc aminte, culegeam odată trandafiri sălbatici. Aveau atâția ghimpi, dar n-am vrut să-i rup. credeam că-s muguri- și-au să înflorească. Te-am întâlnit apoi pe tine. O, câți ghimpi, câți ghimpi aveai! dar n-am voit să te despoi- credeam c-o să-nflorească. Azi toate astea-mi trec pe dinainte și zâmbesc. Zâmbesc și hoinăresc prin văi Zburdalnic în bătaia vântului. Eram…