Despre unele lucruri cred că nu se poate vorbi. Nu se pot spune cuvinte dar se poate scrie. Să luăm de exemplu o poezie clasică de-a lui Nichita Stănescu: Spune-mi, dacă te-aș prinde-ntr-o zi și ți-aș săruta talpa piciorului, nu-i așa că ai șchiopăta puțin, după aceea, de teamă să nu-mi strivești sărutul? Scrisă într-un mail, sms, scrisoare, bilețel dus…
Fiind încă sesiune și numărul de restanțe e mai mic de 7, deocamdata, am „răsfoit” din nou De veghe în lanul de secară. (apropo, e la cineva cartea mea că nu-mi găsesc nici varianta în română nici cea în engleză ) Cu copiii așa e: dacă vor să apuce inelul de aur, trebuie să-i lași în pace și să nu…
E posibil să mor chiar mâine și pe pământ n-o să rămână nimeni care să mă fi înțeles întru totul. Unii or să mă considere mai rău, iar alții mai bun decât sunt. Câțiva vor spune că eram un om bun; alții că am fost o canalie. Dar amândouă aceste opinii vor fi la fel de greșite. – Lermontov, Un…
Acum o lună citeam un post care m-a întristat puțin pe vremea aceea. Dacă m-ar întreba cineva dacă ies la bere cu colegii de serviciu aș spune fără să ezit că da, mai ieșim. Aș pune asta pe faptul că mă înțeleg foarte bine cu majoritatea și mai socializam și „după program”. Dacă întrebarea vine după un astfel de post…
Acum 11 zile am făcut un an de gelu11.ro. De când „am părăsit” 360-ul am „produs” 342 de posturi care au primit 1.165 de comentarii. Atat.
Am o familie foarte numeroasă și mai ales foarte diversificată. Am multe rude care lucrează pe șantier în Italia dar și avocați în România, care își leagă calul în fața birtului dar și șoferi de SUV, „cocălari” și „pitzipoance” dar și rockeri, manelișți dar și ascultători de muzică clasică, copii crescuți între betoane dar și pitici crescuți la „coada vacii”,…
Unele decizii nu le poți lua singur. Ai nevoie de un factor extern ca să alegi dacă mergi la dreapta sau la stânga, dacă îi ceri numărul de telefon sau nu, dacă o săruți sau dacă îi spui că ești un bou. Datul cu banul e cea mai clasică metodă de a fugi de responsabilitate dar ca orice metodă clasică…
[…]entuziasmat de faptul că fata pe care o țineam de mînă era deșteaptă, ceea ce, pe lîngă frumusețe, nu strică niciodată (Nopti Albe – F.M. Dostoievski)
Obsedantă melodia asta. De două zile fredonez în continuu: „Maricica Viorica Violeta duce… … galeata la gunoi!”. Atât am prins din toată melodia dar e mai mult decât definitoriu. 🙂 Deci… Viorica Violeta duce… galeata la gunoi. Inevitabil gândul mi-a zburat la relațiile, pasiunile pornite în jurul ghenei de gunoi. Acum că mă gândesc mai bine nu au fost decât…
601. Regie. 5 controlori. Fiecare își găsește o victimă. Singura doamnă dintre aceștia îi „acostează” pe 2 tineri care nu au niciun act la ei. Unul dintre aceștia își savurează cafeaua în timp ce-i explică faptul că nu aveau de unde lua bilet. Celălalt nu spune nimic, lăsându-și maistrul să-l învețe „cum stau lucrurile în București”. După 2 stații doamna…