Se pare că mi s-a golit cartușul de la imprimantă. Orice i-aș da să printeze nu reușește decât să murdărească foile cu tuș. Zice că e greu să găsești tuș pentru modelul ăsta. Am tot căutat. Și prin Lipscani, și pe la Unirii, și prin Regie. Umblu cu cartușul gol după mine pentru că poate, poate… E una dintre imprimantele…
O să găsesc liniștea pe care o caut. O să ajung dimineața acasă și o să fiu singur. Măcar 3 zile. Încep de acum. Din fericire nu are ce să se întâmple. Nu o să sun pe nimeni, nu o să ies din casă decât să-l văd pe ăla micu. Dar hai că plecăm odată din orașul ăsta care nu…
Ok. Recunosc. Nu e nevoie să aruncați cu pietre. Titlul putea fi la fel de bine și „Fuga de singurătate” sau „Nevoia de a povesti” sau „Fugi, dar tot cu tine rămâi”. În ultimii patru ani am reușit să fiu singur cel mult 4 zile consecutiv. Prin a fi singur înțeleg faptul că nu era nimeni despre care să spun…
Acum zeci de ani luam obiectele de porțelan care îmi plăceau și le puneam pe ultimul raft de frică să nu se spargă. Nu le atingeam deloc, ci doar le admiram de la distanță. Nu îndrăzneam să le iau de pe ultimul raft. Acum însă, de fiecare dată când găsesc un obiect de porțelan care să-mi placă, îl iau și…
În ultimul timp am tot auzit vorbindu-se de prototipuri. Acum un an cred că m-am lovit prima oară cu conceptul ăsta la muncă. În principiu un prototip e un simulacru de aplicație software care validează sau invalidează soluția propusă pentru implementare. Mai multe detalii găsiți aici. Conceptul mi se părea de la început destul de familiar, dar nu știam de…
Am dat azi peste „o schemă” care prezintă avantajele de a avea un „friend with benefits” față de a fi într-o relație normală. Am mai vorbit despre asta, așa că nu o să insist foarte mult pe subiectul ăsta. Acum sute de ani eram pe un deal înverzit. Urcam amândoi ținându-ne de mână, nerăbdători să ajungem undeva unde să putem…
Am devenit omul „pseudo”. Ce s-a întâmplat cu mine? Când a început ticul verbal să mă definească așa de bine? Sunt un pseudointelectual pseudointeligent, un pseudoromantic pseudoîndrăgostit, pseudoartist pseudotalentat, un pseudoinginer, un pseudoporc pseudoignorant, sunt pseudofericit și pseudomulțumit, un pseudorevoltat care își caută pseudolibertatea… La un moment dat nu doar „pseudo” trăiam.
Îmi place să cred despre mine că am puține idei preconcepute și că pe cele pe care le am încerc să mi le infirm. Aseară, cu 15 minute înainte să se închidă secțiile de votare, eram în stația de RATB de la Universitate. Eram deja consolat cu gândul că prostănacul a câștigat. La 5 metri de mine era un tip…
Am fost azi la vot. Deși am votat într-o secție specială, tot procesul nu a durat mai mult de 5 minute. Eu am votat cu Remus Cernea. De ce? Pentru că e singurul din cei 12 candidați cu care cred că aș putea sta o oră la bere fără să vreau să-mi iau câmpii. În ultimele zile am tot întrebat…
Am mai scris despre joburile dinainte de primul și singurul interviu pe care l-am dat. Atunci era simplu. Știam că lucrez pentru o lună și o făceam doar pentru a avea bani să-mi cumpăr biblia de C sau ca să-mi pot cumpăra 3 perechi de blugi. Puteam oricând să renunț la a aștepta oamenii să moară și să mă mulțumesc…