Tema suna cam așa:„Luați omul care vă este cel mai nesuferit, persoana care v-a făcut cel mai mult rău din viața voastră și faceți-l personaj într-un text.” Cam asta a ieșit. Stătea lângă mine când și-a aprins o nouă țigară. Eu tușeam încontinuu de la pneumonia cu care mă luptam de câteva zile iar el nici măcar nu s-a ridicat…
În seara asta am terminat de citit ultimul roman al lui Vasilievici. Chiar ultimul. S-a sinucis după ce l-a publicat în câteva exemplare la o editură fictivă. După moartea sa romanul, dacă îi pot spune așa, a fost publicat la Casa de Pariuri Literare și de acolo am primit și eu un exemplar cadou. Viseptol e numele cărții. Și e…
De când mă aflu aici au trecut prin fața mea sute de fete cu flori în mână, zeci de tipi ținând stingher pungi de cadouri, mii de oameni în drum spre ceva. I-am privit pe toți, printre rândurile lui Mihai Radu (ale cărui povestiri mi-au adus aminte de cele nouă ale lui Salinger), și m-am imaginat cu o bere în…
S-a urcat în metrou și era stresat pentru că ura să întârzie. Îi înțelegea pe oamenii care nu ajung la timp și pe care trebuia să îi aștepte, dar i se părea de neiertat să facă pe cineva să stea singur în fața stației de metrou mai mult de 5 minute. S-a așezat pe unul din puținele scaune libere și…
Acum câteva nopți, cu câteva minute după miezul nopții, în baia unui club din centru un tip a exclamat: „Porți mărțișor!!!”. I-am răspuns cu un sec „Da” dar el a continuat: „11? Ai 11 Ani sau te-ai născut pe un 11?”. Secul adevăr, m-am născut pe un 11 și purtam un mărțișor din ceramică, mulțumesc Andreea, pe care stă scris…
Străbăteam aproape inconștient străzile înguste din Kathmandu când am dat peste un bătrân care vindea pietre. Pietre și atât. Grămăjoare adunate, după spusele lui, de la poalele Himalayei. Erau 10 sau 15 rupee. Mi-am luat și eu o pungă cu gândul că îmi voi păcăli prieteni care nu își doreau magneți de frigider spunându-le că le-am strâns chiar eu de…
Un om petrece în medie 14 ore pe lună călătorind în mijloacele de transport în comun. Asta înseamnă 7 zile de socializare forțată pe an, o săptămână întreagă petrecută alături de străini într-o cutie de metal, din care ai libertatea să ieși doar atunci când a sosit Stația potrivită. Câte gânduri pierdute…câte pagini citite…câte atingeri transmise din mână-n mână, câte…
Mi-e frică de faptul că e posibil că după un „Happy End” oamenii pot fi fericiți. Mă tem că aș putea fi unul din cei bătuți de soartă să îndure fericirea în fiecare zi. Aș înnebuni. Sper că nu sunt o astfel de victimă a destinului. Nu vreau să fiu personajul unei tragedii în care ești condamnat să te simți…
Cu o săptămână înainte de a împlini 18 ani mi-am dat seama că eu de fapt nu vreau decât să fiu altfel. Nu vreau să fiu tipul care stă într-un dulap atunci când soțul sau prietenul tipei se întoarce acasă mai devreme. Eu vroiam să iubesc sincer și până la capăt. Fără compromisuri. Până una alta eram cocoșat într-un dulap…
M-am așezat la geam și întrebându-mă despre ce să scriu mi-a venit în minte un comentariu pe care l-am făcut la statusul unui coleg care anunța că a stabilit data nunții: „Ardeți recoltele și otrăviți fântânile”. Asta la o secundă după ce mi-am dat seama că aș putea scrie despre pauzele de care probabil că avem nevoie între două povești…