Îmi place să trag cu urechea când sunt în locuri cu altfel de oameni decât pseudo-intelectuali sau programatori. Pentru a nu știu câta oară spun că de asta îmi place Argentin: pentru poveștile din jur. De data asta am tras cu urechea într-un club de biliard din Gura Humorului. Am ascultat un băiețaș de cartier, tipul de om care îți…
Înainte să vin în mall ca să scriu am întrebat o bună prietenă despre ce să scriu (adesea am chef de scris dar fără să vreau să transmit ceva în mod special). Ea mi-a zis să scriu despre mâncare așa că asta o să fac. În weekend am mers la IKEA doar ca să mănânc chifteluțe suedeze. Mi se pare…
Nu vreau să spun nimic. Vreau doar să întreb. Fericirea noastră ține de ceilalți? Poți să fii fericit doar pentru tine? Oare m-aș putea simți la fel de bine în pielea mea și dacă m-aș izola într-un borcan? E pielea mea, de ce să conteze ceilalți? Mă simt împlinit doar pentru că sunt înconjurat de oameni care îmi sunt dragi?…
Ieri după ce am publicat postul ăsta am citit un mail pe care îl primisem cu câteva ore înainte (pe mine m-a surprins coincidența). În mail era copiat articolul ăsta cu comentul: „[…] le detest pentru că am ajuns la saturație. Sunt vreo 20 de ani de când aud fix mesajul ăsta oriunde, despre România […]”. Mai jos începutul articolului:…
De fiecare dată când mă urc într-un avion să merg să vizitez un colț de lume mai mult sau mai puțin îndepărtat mă gândesc că am văzut prea puțin din România. Mă simt prost că mă gândesc la anul de ziua mea să mă duc într-un safari în Africa ținând cont de faptul că încă nu am fost în Deltă,…
Trec printr-o perioadă în care mă simt bine în pielea mea :-). Totul a început vineri dimineață, acum o săptămână, când am ajuns acasă. Am fost pur și simplu fascinat de micul oraș din Bucovina, de multele lucruri mici care m-au făcut să zâmbesc, de liniștea de care mi-a fost atât de dor, de locurile care au fost atât de…
Am pus ieri pe Facebook un filmuleț cu mine și colegii mei acum 10 ani… Apar și eu pe la minutul 1… Aici în plus pun și câteva secunde cu mine când am terminat liceul… acum 6 ani…. eram convins că eu nu aveam accent 🙂
Acum 9 ani îi scriam unei bune prietene: Nu mai pot vedea, de la geamul la care stau și scriu, copacul care îmi dă speranță, inspirație, credință… e un copac de pe un deal, un copac mare în formă de umbrelă. Îl pot vedea și de la bunicii mei, dintr-un sat aflat la 15km. Nu l-am atins niciodată, reprezintă luminiță…
Inevitabil mi-am adus aminte de un citat din The Alchemy of Desire de care v-am mai zis: But desire is a curious thing. If it does not exist it does not exist and there is nothing you can do to conjure it up. Atunci eu „mă plângeam” că la un moment dat „furnicile și fluturașii” pentru cineva o să dispară.…
Cine sunt eu să spun Nu Universului? Nu mă atragi pentru că ai fi incredibil de frumoasă. Pur și simplu Universul te-a pus pe linia dreaptă dintre mine și viitor. Nu mă atragi pentru că zâmbetul tău m-a convins de ceva. Pur și simplu ai fost în locul potrivit, la momentul potrivit. Nu te vreau pentru că m-am săturat să…