Două cunoștințe care stau în State obișnuiesc să „bârfească” în română când se plimbă pe stradă: „Futu-l în gură de vânzător împuțit”… și îi zâmbește larg celui de la casă. Acesta le răspunde cu un zâmbet fără să înțeleagă nimic. Ca să faci lucrul ăsta în București trebuie să vorbești hindusă, japoneză, coreeană… 41. Ora 10 și ceva. Mă urc…
E de ajuns să te intitulezi „fotograf profesionist” ca să fii profesionist? Mi se pare ceva de genul „Artist” pe cartea de vizită a unui manelist. Ok, înțeleg, fotograf că faci poze și că faci bani din ele, dar… profesionist? E ca și cum ai zice că porți șapca originală. Probabil că sunt gelos pe astfel de poze, că nu…
Greșelile, păcatul, zgârcenia, prostia Ne-aruncă-n suflet zbucium și-n trupuri frământări Și noi nutrim cu grijă blajine remușcări Așa cum cerșetorii își cresc păducheria. Păcatele ni-s aspre, căințele mișele, Mărturisirea noastră ne-o răsplătim din gros Și iar ne-ntoarcem veseli pe drumul gloduros Crezând cu lacrimi sterpe că ne-am spălat de rele. În mrejele pierzării prelung Satan ne plimbă Și sufletul ni-l…
Am un mic lapsus și nu vreau să-mi aduc aminte cine a făcut experimentul care implică un câine, niște mâncare și un bec… știți la ce mă refer. Eu cred că aș fi fost mai puțin „cooperant” decât câinele. Vineri cobor la 9 seara din 41. În drum spre cămin îmi dau seama că mi-am uitat cheile… JOY! Mă întorc……
…acum ceva timp lucram la un magazin de pompe funebre. A fost ultimul job dinainte de acesta. Nu era aceeași satisfacție, dar… așteptam rudele îndoliate să comande sicriul. Făceam recomandări, alegeam nuanța de negru. Făceam coroanele și scriam panglica: „Sincere regrete din partea familiei Popescu”. Eram și-ntr-o relație „banală”. Ea frumoasă dar doar atât. Foarte frumoasă, fund foarte drăguț, sâni…
Ora 22.00. Ploaie torențială. Semănătoarea, urcare. Stăteam sub noua mea umbrelă albastră și așteptam să pornească un 601. Eu niciodată nu aștept acolo… prin ploaie se strecura o brunetă cu părul creț… siroaiele i se scurgeau dumnezeiește pe zâmbet. Din instinct îi întind umbrela. Ea se oprește sub ea și se uită la mine. Îmi zâmbește: „Bună!”. Zâmbet incredibil. Ochi…
Degeaba ești smecher dacă nu o arați, dacă nu o dovești și mai ales dacă nu țipi în gură mare la terasă. Ce rost are să-i dai o palmă fufei dacă nu te dai mare cocoș că i-ai tras o mamă de omor când ai prins-o că și-a ascuns ultima țigară sau că i-ai futut o mamă de bătaie chiar…
Long… long… long time ago… … nu exista net, calculatoarele nu erau atât de răspândite, modurile de comunicare erau puțin mai clasice. S-au întâlnit… Chris și Irene. Au început să-și scrie… stăteau împreună pe câmpurile înverzite ale Bucovinei și-și citeau gândurile. Nu erau neapărat legate de ei doi… …între timp lumea folosește tehnici mai moderne. P.S. Toate au un sfârșit…
Acum ceva timp prima mea camera „scotea” asa ceva: Acum… (ne prelucrata):
Ce s-a întâmplat cu prăjiturile cu gust de cauciuc(am stat 20 de minute în fața raftului de dulciuri fără să găsesc nimic)?