S-a lansat www.myadobe.ro, blogul Adobe România. Mai multe detalii pe pagina și la colegul meu Marius. Pana una alta sunt trecut și eu la „Adobisti” cu link spre blogul ăsta… unul mult prea personal așa că în curând cred că voi trece pe ceva mai „serios”. 🙂 Până atunci ne mai auzim pe aici… si acum mă pregătesc că mâine…
Ok… prima oară când am dat „Post this entry” a dispărut tot ce am scris… așa că… voi fi mai scurt… Mi-e dor de vremurile în care știam pe cine „mă pot baza” și pe cine nu… mi-e dor de prietena mea bună din liceu pe umerii căreia „am plâns” (a se vedea ghilimelele), pe care am înjurat-o de zeci…
O bancă din Cișmigiu, aproape ca oricare altă bancă din Bucuresti. Mulți copii jucându-se cu mingi colorate, biciclete, trotinete, leagăne, pietriș… Un pitic presăra pietre pe alei, pentru ca un al doilea să găsească drumul… Mama grijulie: „Ștefane, nu mai pune pietricele că cad copiii de pe role!””. Ștefan nimic. „Hai, fii cuminte și nu mai pune pietricele pe jos!”.…
„Un elev de clasa a VIII-a din localitatea sucevănă Dumbărveni a murit după ce a fost bătut de doi colegi, în școala în care învățau. Florin Costel Anton nu le-a spus părinților de bătaia primită, de teama agresorilor, și a murit, după câteva zile, la spitalul din Iași.”. Așa începe sec un articol ca oricare altul din Libertatea. Asta e…
Când ai 16 ani, Bucovina este un loc plin de mistere, legende și povești. Acum ceva ani (aș spune „mulți”, dar nu sunt decât 5) îmi plăcea să citesc poezii de Eminescu, să ascult Holograf cu zilele, să scriu poezii siropoase, să iubesc nebunește o privire adulmecată pe stradă. Era o zi liniștită de primăvară. O duminică. O zi în…
Cele mai faine poze pe care le-am făcut vreodată s-au dus… s-au dus… Era un îngeraș de copil cu un zâmbet incredibil care stătea să fie pozată… care zâmbea la aparat… care stătea rezemată de un chiosc pe care scria „Cultura a coborât în stradă”. Cred că i-am făcut vreo 20 de poze… trebuia să fac mai multe… poate așa…
Dacă îți spune cineva că ești beat e posibil să fie el nebun. Dacă îți mai spune cineva înseamnă că trebuie să mergi să te culci. Dacă îți spune cineva că nu știi să fii om e posibil ca acea persoană să aibă ceva personal cu tine; dacă mai vine o altă persoană (care teoretic te cunoaște cel mai bine)…
Ieri am mers la Green Hours la o piesă care a meritat văzută. „New York (fucking city)”. Îmi voi permite să spun câte ceva din aceasta piesa… A început foarte foarte promițător: un tânăr care încerca să înregistreze un mesaj „de sinucidere” pentru mama lui… cu un pistol la tâmplă. Piesa s-a terminat cu același tânăr (genial actor), același pistol,…
Aveam aseară senzația că am mâini infinite. Că tastatura se află la distanțe kilometrice și mâinile mele reușeau să ajungă până acolo… e o senzație ciudată, e ca și cum ți s-ar părea la un moment dat că o bucată de sârmă, ca orice alta (nu contează sentimentele și visele cui circulă prin ea) desparte două stele. Te muți 2…
Am făcut 10 ore pe drum ca să văd marea pentru 3 ore. A meritat deși nu am făcut ceea ce vroiam… nu am fumat… nu am făcut baie… în schimb am făcut poze (aici), am mâncat pizza pe plajă, am stat cu picioarele în apă, am visat cu ochii deschiși, mi-am adus aminte de Mare…