În metrou
Eroilor. Ea coboară. Eu ii iau locul. Lângă mine se așează doi tineri politehniști. Ea mă salută de pe peron. Ei în extaz. „Uite ba… ne salută!!!”. Ea transmite și un sărut virtual. „Uite ma…” si salută și tipul de lângă mine. Mă întorc serios: „Eu nu cred!”. Se uită la mine, se uită la ea și își cere scuze.…