Insemnari

Punctual de la inceput de vacanta

Filed under: Examene,Punctual — Gelu June 28, 2008 @ 14:54
  • Am terminat sesiunea. Am luat 4 examene din cele 5. Am picat unul din cauza lenei de peste an… dar asta e alta discutie. Daca mai iau si restanta la SMP sunt, ca sa-l citez pe un coleg, ZEU :D
  • Am fost aseara la Noapte Devoratorilor de Publicitate. Stateam linistit la coada si asteptam sa cumpar bilete cand a venit un tanar, a rupt doua bilete si mi le-a intins. Pana sa-mi dau seama despre ce e vorba s-a pierdut in multime. Inauntru… sauna. Sauna! Imi pare bine insa ca am vazut-o dupa mult timp pe Raluca
  • Am plecat pe la 1 si ceva de la Sala Polivalenta dupa ce am adormit de cateva ori pe parchetul salii. Nu e nimic de spus despre taximetristul care m-a enervat si pe care "l-am parat" sefilor.
  • Azi in Carrefour imi plimbam cu stil cariciorul cand un "nenea" mi-a zis "Domnu inginer, stati sa trec si eu!". M-a facut sa zambesc.  Sa speram ca la anu pe vremea asta o sa aiba dreptate :P
  • Nu mai rezist din cauza caldurii. Anul trecut parca era mai racoare…

Visniec

Filed under: Aberatii,Examene — Gelu June 24, 2008 @ 18:21

Eram aseara prin poli si dupa o discutie despre mancare a venit vorba si despre Caii la Fereastra.  Mi s-a facut pofta de Visniec asa ca azi am ajuns la BCU, ca sa invat (din nou) la SMP, sa rasfoiesc Paianjenul in rana.

Incercam ieri sa-mi aduc aminte ca pentru a invata sa inoti trebuie sa bei multa apa dar nu mi-am dat seama decat ca daca vrei sa prinzi o broasca trebuie sa te poti vedea verde intr-o oglinda concava (am realizat cat de adevarat e lucrul asta uitandu-ma la 137-le blocat in trafic si asteptandu-ma sa coboare un preot din el)

Citeam Omul care vorbeste singur cand domnisoara in alb de pe locul 10, care mi-a zambit cand s-a asezat langa mine, se uita la monitorul pe care era slide-ul 11 din cursul 7 si-mi spune aproape razand: “Nu inteleg nimic din ce e acolo”. O inteleg asa ca-i zambesc: “Nici eu!”  (era schema modulului 0 pentru numaratorul de evenimente a microprocesorului 8254). Ea s-a intors sa sublinieze cu creionul randuri din “Revelatia Supranaturala“. Probabil ca studenta la teologie asa ca nu-i spun nimic din stirea de pe Romantic FM despre faptul ca 75% din americani cred in Dumnezeu ca o entitate care te poate auzi/intelge/ajuta (imi cer scuze daca cifra este putin eronata). Apropo, culmea pocaintei ar fi sa bei o Timisoreana cu Dumnezeu si sa-L lasi pe El sa plateasca (cat de trist ar fi sa ceara un Guinness)

Paianjenul in rana. Probabil ca si eu ca si Humil i-as cere Celui Ranit sub coasta sa-i dea gardianului cinci de sase si cu siguranta va crede. De fapt eu n-as avea nevoie decat de doi de 6-6 ca sa cred. Nimic nu simuleaza viata mai bine ca un joc de table pe care-l joci de unul singur.

Trist – ucigasul de fluturi

Filed under: Din viata,Personal — Gelu @ 18:11

Cel mai trist e ca aceasta nu e o fabula urbana, nu e vorba de metafore. E tristul adevar: omoram fluturi fara sa bagam de seama. Imi cer scuze, nu vreau sa va bag in aceiasi oala cu mine: omor fluturi fara sa bag de seama.

Acum doua ore m-a sunat mama asa ca am mers in singurul loc de aici (BCU) unde am cat de cat semnal: o fereastra cu vederea inspre piata Revolutiei. Un fluture se juca la geam fascinat de lumina de afara. Ii vedeam zborul si zambeam fascinat. Dupa ce am inchis telefonul am incercat sa-i fac cateva poze(deja se oprise pe perete) dar din pacate camera de pe telefon e mai pretentioasa si are nevoie de mult prea multa lumina. Si-a luat zborul din nou si a inceput sa se joace in jurul tricoului meu galben. Intr-un final s-a oprit pe pervaz. Am venit si eu in sala.

Acum 5 minute m-am dus din nou la fereastra ca sa vorbesc la telefon. Fluturele nu mai era acolo. M-am bucurat pentru el ca a reusit sa iasa la lumina, la soare, la cele 35 de grade de afara. In agitatia mea din fata geamului am dat cu pumnul in perete. Banuiesc ca banuiti ca in momentul acela un ghemotoc s-a prabusit pe podea.

Gand

Filed under: Aberatii,Personal — Gelu June 23, 2008 @ 21:17

In sala de teatru in stanga mea statea un gand (nu cred totusi ca era al lui Raskolnikov): “Dupa ce ne-o tragem sa ne oprim pentru doua secunde sa facem si dragoste!”.

Excursie

Filed under: Aberatii,Din viata,Personal — Gelu @ 13:07

Te trezesti adesea facandu-ti o groaza de planuri in jurul locul in care vrei sa mergi pentru doi ani. Cauti pe net tone de informatii pe care oricum nu le vei folosi dar placerea de a te vedea acolo, chiar daca intr-un mod virtual, merita orele pierdute. In cateva weekenduri te duci pana acolo doar sa respiri aerul curat al unei “vieti perfecte” si esti convins ca te-ai simti ca-n rai. Cu toate astea ceva te retine. Nu prea conteaza ca e jobul, ca sunt copiii, ca e frica de nou. Pur si simplu nu te urci in tren/avion/masina ca sa pleci cu totul. Te mai gandesti din cand in cand cu ceva regret la “acel loc” dar doar atat.

Intr-o zi primesti insa un spam ordinar cu bilete de avion spre Alaska. Din doua clickuri ti-ai luat biletul si peste 3 zile induri frigul.

Morala? Cateodata e ok sa-ti iei viagra cu doar 1.5$ pastila.

Punctual

Filed under: Examene,Punctual,Work related — Gelu @ 09:30
  • In ciuda efortului depus inaintea examenului am luat 8 la SCPC
  • Am mers la Poiana Brasov in weekend, nu ca sa ma bronzez ca un tractorist (desi asta s-a intamplat) ci ca sa alerg la maraton. Nu va speriati, ca orice om de “birou” am impartit cei 42 de km in 6. Felicitari echipei Adobe pentru timpul scos (4:03) desi “it’s not all about timing”
  • Apropo de Adobe, am lansat un nou program numit Adobe Learning Center iar prima editie va avea loc intre 7-11 iulie si se va numi “First time Quality Engineer”. Seminarul va avea ca scop prezentarea unui domeniu de activitate care a inceput sa-mi devina destul de drag. Mai multe detalii si inscrieri gasiti pe postul de pe myadobe
  • Apropo de QE, de azi sunt “ISTQB ® Certified Tester” cu un scor de 90% obtinut la examen :D Da… ceva mai bine ca media de la facultate :P

Scuterul si motocicleta

Filed under: Din viata — Gelu June 19, 2008 @ 18:30

La iesirea de la BCU coloana de masini care astepta sa ajunga pe Magheru. Un scuter batranesc cu un batran pe el se furisa printre automobile. In spatele lui un tanar pe motor care-si tura caii sperand ca i se va face loc. Batranul nostru mergea linistit pe drumul lui. Acum eu stau si ma intreb daca e trist ca mai multi citesc bloguri si comentarii ale pozelor de pe HI5 decat literatura?

Traiasca SCPC-ul

Filed under: Citate,Din viata,Examene — Gelu @ 18:19

Istoria unui suflet omenesc, chiar si a celui mai mic, e aproape mai interesanta si mai utila decat istoria unui popor intreg.

Lermontov – Un erou al timpului nostru

Nu va speriati. Nu am descoperit o placere nebuna de a invata pentru examenul de maine si nici nu am ramas fascinat de vreun sistem de reglare automata ci pur si simplu mi-a dat ocazia sa descopar o carte pe care altfel nu as fi citit-o. Ieri am publicat un citat din Lermontov, citat gasit la inceputul unei scrieri de Sabato (ABADDON,Exterminatorul) si azi am ajuns la BCU cu gandul de a gasi continuarea si contextul. Ma asteptam sa fie o cautare usoara crezand ca il voi gasi la sfarsitul cartii, ca un fel de concluzie asupra "eroului nostru". Nu a fost asa in schimb am devorat fascinat cele 170 de pagini. E ciudat cat de mult m-am gasit in acest ofiter rus de la inceputul secolului 19. Cat de diferit e personajul lui Lermontov fata de cele ale lui Dostoievski. Cat de apropiat e de personajul lui Button (Eseuri de Indragostit)  desi "decorul" e atat de diferit.

Care e continuarea citatului de care vorbeam (gasit dupa peste 100 de pagini)? "Mai face sa traiesti, dupa toate acestea? Si totusi traiesti – din curiozitate: mereu astepti ceva nou… E ridicol si suparator".

V-as oferi mai multe citate dar sper ca o sa cititi si voi macar capitolul "Printesa Mary" in care Peciorin fuge, ca multi dintre noi, de iubiri impartasite. Inchei totusi cu:

Dragostea mea nu-i aducea nimanui fericire pentru ca nu aduceam nici un sacrificiu acelora pe care ii iubeam: iubeam pentru mine, pentru propria mea satisfactie, imi satisfaceam doar o necesitate stranie a inimii, sorbind cu aviditate simtamintele lor, duiosia lor, bucuriile si suferintele lor – si niciodata nu puteam sa ma satur.

P.S. Ciudat e ca sunt primul care citeste aceasta carte, volumul fizic, desi e de ceva timp in rafturile bibliotecii. Am desprins cu grija foile unite intre ele pentru ca urmatorului sa nu fie nevoit sa rasfoiasca o carte deja rupta. (nici o legatura cu "real life", cu primul sarut, cu prima atingere pentru cineva, cu… Just saying. )

No words

Filed under: Din viata,Overheard — Gelu June 18, 2008 @ 23:21

Despre unele lucruri cred ca nu se poate vorbi. Nu se pot spune cuvinte dar se poate scrie. Sa luam de exemplu o poezie clasica de-a lui Nichita Stanescu:

Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?

Scrisa intr-un mail, sms, scrisoare, biletel dus de un porumbel voiajor, versurile astea, desi putin “cliseice“, probabil ca o fac pe Ea sa se simta speciala si pe tine sa pari romantic. Daca insa esti in parc, o iei de mana si incepi… “Spune-mi, daca…”… “da, ajungem la Arcu de Triumf daca o luam pe aici”. Penibil moment… O solutie ar fi sa o suni si sa incepi sa-i reciti. Nu stiu alti cum sunt dat eu probabil m-as bloca dupa primul vers, cat sa-i dau ocazia sa se revolte: “Cum sa ma prinzi? De ce sa ma prinzi?” si asa momentul “romantic” s-ar duce dracului.

Ce-mi veni? Evident ca am tras cu urechea pe strada la un tip care-o sunase pe tipa cu care tocmai se intalnire pentru prima oara. “Vreau sa-ti spun ca m-am simtit foarte bine. Si ca s-a spun cum se zice, imi place foarte mult si de tine”. Dupa 3 minute am ajuns din nou in dreptul lui: “Si ai vazut ca nu am zis prostii, si ca am incercat sa ma simt frumos, ca tu nu esti ca oricare alta, si trebuie sa ma port frumos”. Daca mai exista si oa doua intalnire sigur tipa are doi copii acasa.

3 citate

Filed under: Citate — Gelu @ 15:38

Fiind inca sesiune si numarul de restante e mai mic de 7, deocamdata, am “rasfoit” din nou De veghe in lanul de secara. (apropo, e la cineva cartea mea ca nu-mi gasesc nici varianta in romana nici cea in engleza )

Cu copiii aşa e: dacă vor să apuce inelul de aur, trebuie să-i laşi în pace şi să nu spui nimic. Dacă pică, pică, dar n-ai voie să le spui nimic.

Uite, să luăm de exemplu maşinile, i-am zis, cu o voce foarte scăzută. Majoritatea oamenilor se prăpădesc după maşini. Fac drame dacă maşina lor are cea mai mică zgîrietură şi vorbesc mereu de cît consumă la suta de mile, şi, cum îşi cumpără o maşină nouă, încep să se şi gîndească să o schimbe cu un tip şi mai nou. Mie nu-mi plac nici măcar maşinile vechi, Adică nu mă interesează. Aş prefera de o mie de ori să am un păcătos de cal. Caii, cel puţin, au ceva uman! Cu un cal, poţi să… ce naiba…

Ajunsesem să ne urîm de moarte. Era clar că n-avea nici un rost să încerc să duc o discuţie inteligentă cu ea. Îmi părea îngrozitor de rău că începusem discuţia.

― Hai să ieşim de aici, i-am zis. Şi, dacă vrei să ştii, mă doare-n fund de ce crezi tu.

Neintelesi

Filed under: Citate,Intrebarea zilei — Gelu @ 15:24

E posibil să mor chiar mîine şi pe pămînt n-o sa ramînă nimeni care să mă fi înţeles întru totul. Unii or să mă considere mai rău, iar alţii mai bun decît sînt. Cîţiva vor spune că eram un om bun; alţii că am fost o canalie. Dar amindoua aceste opinii vor fi la fel de greşite. – Lermontov, Un erou al timpului nostru

Va deranjeaza?

Fuga de clisee

Filed under: Din viata — Gelu June 17, 2008 @ 19:46

Acum o luna citeam un post care m-a intristat putin pe vremea aceea. Daca m-ar intreba cineva daca ies la bere cu colegii de servici as spune fara sa ezit ca da, mai iesim. As pune asta pe faptul ca ma inteleg foarte bine cu majoritatea si mai socializam si “dupa program”. Daca intrebarea vine dupa un astfel de post si intrebarea initiala e “La ce firma ziceai ca lucrezi?” parca… Ca si voi ceilalti si pe mine ma deranjeaza sa fac un lucru pentru ca asa fac “ceilalti” de “felul tau”.

Sa luam de exemplu cazul urmator: ea si el la Paris. Tour Eiffel. El scoate inelul si o cere in casatorie. Intoarsa acasa ea foarte entuziasmata incepe sa-i povesteasca unei colege ce a facut in weekend. “Ghici unde m-a dus in weekend?”. “Nu zi ca la Paris sa te ceara de nevasta in Tour Eiffel?”. Emagineaza-ti fata tipei si zambetul cazut. Vroia sa creada in continuare ca a dus-o la Paris sa o ceara de casatorie ca asa a simtit, ca e indragostit si stia ca ea isi doreste, nu pentru ca “asa se face”.

Sa ramanem putin in aceiasi zona. Ea foarte fericita ca El a agatat-o, sa zicem, in tren. “M-a vazut, m-a placut, si-a luat inimia in dinti si… acum suntem fericiti dupa 6 luni…”. Sunt oare singurul care crede ca viziunea tipei asupra celor 6 luni s-ar schimba daca ar afla ca tipul de fapt e un “agatator in serie” in tren si la fiecare calatorie cu trenul, inainte sa o cucereasca, incerca sa agate pe cineva?

Ma repet: ne place sa credem ca noi suntem mai speciali, ca suntem singurii care gasim biletele sub perna, singurii care primim flori in metrou, singurii care primim mesaje de la celalalt care se afla la 3 metri de noi.

1 an

Filed under: Uncategorized — Gelu June 15, 2008 @ 14:25

Acum 11 zile am facut un an de gelu11.ro. De cand "am parasit" 360-ul  am "produs" 342 de posturi  care au primit 1.165 de commenturi. Atat.

Diversitate

Filed under: Uncategorized — Gelu @ 00:07

Am o familie foarte numeroasa si mai ales foarte diversificata. Am multe rude care lucreaza pe santier in Italia dar si avocati in Romania, care isi leaga calul in fata birtului dar si soferi de SUV, "cocalari" si "pitzipoance" dar si rockeri, manelisti dar si ascultatori de muzica clasica, copii crescuti intre betoane dar si pitici crescuti la "coada vacii", oameni acuzati de talharie dar si politisti, repetenti dar si olimpici nationali, clienti ai magazinelor gen "Europa" dar si fani ai "shopping-ului" in mall.

Spune ceva asta despre mine? Ma opreste sa ies cu oricare dintre ei la bere/suc cu cea mai mare placere? Ma face vreo’ unul sa ies din poza de familie? Cu siguranta nu si de aceea nu inteleg inversunarea noastra impotriva celor care sunt diferiti. Asculta manele si au tricou cu "Gigolo Italiano". Si? Suntem cu totii diferiti.

8 din 10

Filed under: Din viata — Gelu June 14, 2008 @ 16:10

Unele decizii nu le poti lua singur. Ai nevoie de un factor extern ca sa alegi daca mergi la dreapta sau la stanga, daca ii ceri numarul de telefon sau nu, daca o saruti sau daca ii spui ca esti un bou. Datul cu banul e cea mai clasica metoda de a fugi de responsabilitate dar ca orice metoda clasica incepe sa fie folosita din ce in ce mai rar (cum ar fi ca in metrou sa te apropii de domnisoara, sa scoti o moneda, sa o arunci peste crestetele oamenilor si apoi sa mergi la ea sa-i spui ca iti place zambetul ei.)

8 din 10 nu se refera la numarul de casatorii care s-ar destrama in primii 5 ani daca nu ar exista “actul scris”, casa luata impreuna, copilul,[…] ,”gura lumii” ci pur si simplu un “procentaj” al cosurilor marcate de la linia de libere.

16ani. 8 din 10 si o opream pe strada ca sa-i spun ca nu stie dar cu siguranta ar vrea sa stie ca numele meu este Gelu si ca citesc Dostoievski, joc baschet si sunt dispus sa iubesc idei. Problema aparea dupa 7 lovituri reusite. Urmatoarea aruncare era una tremurata si inelul trepida in timp ce mingea sarea de cateva ori pe el.

Acum? Fiecare dintre noi poate sa-l faca pe indecisul de 26 de ani sa o ceara in casatorie pe frumoasa de 24. Cand acesta isi va spune ca daca nu vei calca pe canalul din fata nu trebuie decat sa faci un pas maaaaaare si sa-l faci sa se opreasca la urmatorul magazin de bijuterii. Cum stii de decizia lui? Asta e  partea frumoasa: nu stii, asa ca din cand fa un lucru care in mod normal nu l-ai face. Sari intr-un picior in statia de metrou, ridica de jos cutia de cola aruncata de cel din fata ta, coboara pe usa ce-a mai indepartata din autobuz, ia liftul pana la 4 si urca un etaj pe jos.

ROMANIA!!!!

Filed under: Uncategorized — Gelu June 13, 2008 @ 14:09

Nu strica…

Filed under: Uncategorized — Gelu June 11, 2008 @ 22:13

[…]entuziasmat de faptul că fata pe care o ţineam de mînă era deşteaptă, ceea ce, pe lîngă frumuseţe, nu strică niciodată (Nopti Albe – F.M. Dostoievski)

Next Page >>>