Continuare de aici. Incercam sa-mi imaginez chipul celui care povestea toate astea; reactia oamenilor de la masa cu el (era putin probabil sa fie de unul singur si sa-si zica povestea unor scaune goale). Imi imaginam un virgin politehnist care nu poate distinge un vis de realitate sau care pur si simplu vrea sa-si impresioneze

Prima parte aici Tipul s-a oprit pentru cateva secunde, cat sa ma gandesc la faptul ca probabil de aceea e asa pustiu pe aici. Toata lumea e la Unirii sau la Universitate asteptand pe cineva sa ajunga. Era totusi devreme si de obicei oamenii care ies la ora asta nu asteapta pe nimeni; vocea atat

Argentinul era pustiu. Lucru cel putin ciudat daca iei in considerare faptul ca era primul weekend de primavara. Cu cateva saptamani inainte deabia daca mai gaseai o masa libera la terasa desi afara erau doar 6 grade. Cu totii stateau in jurul arzatoarelor si se bucurau de o bere rece si ieftina. Acea lume pare