In clasa a 10-a profa de Psihologie mi-a imprumutat “De Veghe in Lanul de Secara” spunandu-mi ca o sa-mi placa si ca o sa ma regasesc in Caulfield. Nu stiu cat de mult m-am regasit atunci in el dar stiu ca m-au marcat naturaletea si sinceritatea lui “bolnava” (mai multe aici: http://gelu11.ro/2008/02/14/despre-secara-si-trei-tone-de-latex/). Dupa ce am terminat cartea am mers sa-mi iau si eu propriul exemplar. De asemenea primul lucru care l-am facut cand am ajuns in San Francisco a fost sa merg la o librarie si sa-mi cumpar “The Catcher in the rye”. Intre timp am mai primit un exemplat in engleza si mi-am cumparat tot ce a fost publicat de Salinger la Polirom.

Daca nu-l descopeream pe Salinger sunt convins ca insemnarile astea erau total diferite. M-a marcat stilul lui. Mai jos doar cateva franturi din cum l-am simtit eu pe  Salinger …http://gelu11.ro/2006/03/22/revulter-cun-darmut-as-miunt-rifti-2/

http://gelu11.ro/2008/04/21/trei-nopti-de-veghe-pe-deal/

http://gelu11.ro/2008/10/06/curva-proasta/

Sa nu uitam cum se termina pasajul meu preferat din carte…

Ajunsesem să ne urîm de moarte. Era clar că n-avea nici un rost să încerc să duc o discuţie inteligentă cu ea. Îmi părea îngrozitor de rău că începusem discuţia.

― Hai să ieşim de aici, i-am zis. Şi, dacă vrei să ştii, mă doare-n fund de ce crezi tu.

Te-ai simtit vreodata ca un melc cu cochilia alba? Cand zic “melc” nu ma gandesc la “animalul” care se misca extrem de incet si nici macar la faptul ca isi poarta casa in spate. Nu te-ai simtit niciodata ca un melc? Nici eu. Prevad ca nu se va intampla asta niciodata dar in dimineata asta in timp ce treceam pe langa facultate nu am putut sa nu ma intreb cum se simte un melc. Un melc cu cochilia gri. Un gri de ala murdar pe care toata lumea il percepe ca pe un alb nespalat sau in cel mai bun caz ca un negru acoperit de un strat semi transparent de vopsea alba. Si totusi, daca el asa s-a nascut, cu cochilia de o culoare incerta, de ce sa se simta ca un melc alb sau unul negru?

Ok, am stabilit (sau nu?!?!) cum nu se simte un melc gri dar oare e deajuns sa eliminam, ca pana la urma cochilia lui e acoperita dintr-o combinatie nedefinita de alb si negreu, ceea ce stim ca nu se aplica? In fata unui drum de 20 de metri care il separa de campul verde va incepe sa alerge spre sursa de clorofila (ca un melc alb) sau va sari in sus si va astepta sa se invarte pamantul pana ajunge in dreptul pajistei si sa cada linistit pe covorul de iarba (ca un melc negru)? Cel mai probabil va sari, se va accidenta la aterizare de asfaltul dur si nu va mai putea alerga niciodata.

Vroiam sa scriu mai mult despre aceasta specie de melci care mi-a stors neuronii in dimineata asta dar stim cu totii ca oamenii din industria Software nu sunt platiti la kilogramul de melci culesi.

P.S. Sper ca si-a dat seama toata lumea ca postul asta, si nu numai, nu e decat o ghicitoare pe care o scriu azi pentru cel ce voi fi peste 10 ani.

In anii 30 o ecipa de cercetatori americani (bunicii celor care incearca acum sa dovedeasca faptul ca urmand o cura de slabire cu carne de vita poti pierde pana la 20 de kilograme in doar 2 saptamani) au incercat sa dovedeasca printr-un studiu efectuat pe 15.658 de fluturi ca acestia se nasc ca sa zboare. Acest studiu a artat faptul ca 10,3% din fluturii studiati isi doreau sa ajunga in vitrinile familiilor cu copii sub 13 ani, 13,5% doreau sa ajunga pe perele unui burlac/burlace, 14,2% pe noptiera batranilor iat restul de 61.7% isi doreau pur si simplu sa zboare pe deasupra campiilor pline de margarete (tot timpul m-am intrebat ce isi doreau restul de 47 de fluturi dar probabil ei erau pur si simplu artisti rebeli si nu vroiau decat sa numere pietre).
Rezultatele studiului prezentat mai sus a socat lumea (noroc de cel de-al doilea razboi mondial care i-a facut intr-un final sa uite de aceste cifre revoltatoare)
Sa revenim totusi la aceasta specie atat de putin apreciata. Dupa publicarea rezultatelor s-a intamplat un lucru relativ ciudat. Jumatate din fluturii care zburau spre plasele oamenilor au inceput sa le povesteasca prietenilor cat de mult le place libertatea desi visau ca impart peretele cu o chitara veche. Pe de cealalta parte o treime din fluturii iubitori de margareta isi exprimau pasiunea pentru borcanele de pe noptiera.