Insemnari

Cristea pe tocuri

Filed under: Curva Proasta — Gelu November 10, 2011 @ 17:01

Surprinzator s-a intors. Isi luase si ea o bere. Cica vroia sa ma inteleaga mai bine. Ce e de inteles?
– Si care ziceai ca e cea mai mare problema a ta?
– Nu putem sa vorbim despre altceva? Oamenii normali cand au o bere in fata vorbesc despre evolutia Stelei in fata celor din Targu Mures, despre recensamant, despre cea mai intima intalnire cu Dumnezeu. Defapt cred ca asta e cea mai mare problema a mea: vorbesc prea mult despre problemele mele. Imi place sa ma plang. Orice cacat il iau ca o mare tragedie. De ce nu vrei sa-ti povestesc de aventurile lui Kafka? De ce nu vrei sa stii de ce Adobe vrea sa omoare Flash-ul de pe mobile? Discutii perfect valabile pentru o Azuga.

Mi-a zambit si mi-a intins berea sa dam noroc fara sa zica nimic.M-am simtit obligat sa-mi continui monologul.

– Cred ca cea mai mare problema a mea e faptul ca nu am probleme. Ca simt nevoia sa mi le inventez. Simt ca traiesc degeaba daca nu am de ce sa ma plang. Ieri eram la aceiasi masa cu o prietena si ma plangeam ca soarta isi bate joc de mine. De ce spuneam asta? Ai crede ca m-as fi plans ca am fost dat afara sau ca am leucemie sau lucruri de astea de care se plange lumea. Nu, eu ma plangeam de distributie. Ce om sanatos la cap se plange de distributie? Daca as avea masina ai putea crede macar ca mi s-a stricat distributia de la masina (am auzit ca masinile au asa ceva dar sincer nu stiu la ce e buna). Nu, faceam o imensa drama din faptul ca fie primesc prea mult fie prea putin. Si da, ma refeream la tipe. Soarta isi bate joc de mine: fie imi ofera prea multe opriuni si nu stiu ce sa aleg fie nici una. Atunci cand am prea multe optiuni pana investighez fiecare posibilitate ele dispar. In fine. Sunt varza.

Acelasi zambet imposibil, de ne patruns, pe care pur si simplu nu reuseam sa-l inteleg. De data asta ea a intrerupt momentul prelungit de tacere:
– Stii, cineva a spus la un moment dat ca atunci cand oamenii sunt impuscati, sangereaza! Sangerezi?
– Nu stiu daca a spus-o cineva dar o spun eu: cand dai cu capul intr-un geam, te tai!
– Apropo de asta, pentru un om care fuge de singuratate stai cam mult singur!
– Daca as porni acum pe jos pana la Budapesta nu ar insemna ca am si ajuns.
– Da, dar nici aici nu ai fi.
– Dar as fi liber. Vreau sa fiu liber.
– Nu, vrei sa te simti liber. Oamenii au inceput sa fie fericiti in momentul in care au construit garduri. Avem nevoie de garduri ca sa putem fi fericiti.

Asa a venit si momentul meu de liniste. Urasc sa dau dreptate cuiva, cu atat mai mult Tatianei.
– Poate ca ai dreptate. Nu e vorba doar de garduri sau ziduri. Nu cred ca am o problema cu asta. Problema mea e ca daca vad o tipa care vrea sa fie salvata (niciodata nu am incercat sa aflu de ce vor tipele sa fie salvate dar majoritatea il asteapta pe printul pe cal alb) sar sa le salvez.
– Nu le poti salva pe toate.
– Stiu, dar eu trebuie sa incerc! Trebuie sa le fac fericite pe toate!
– Vrei sa spui ca incercand sa faci asta nu ai cum sa reusesti cu toate pentru ca mereu va fi o alta tipa care merita sa fie facuta fericita. Pot sa fiu sincera?
– E prea tarziu sa spun nu…
– Cred ca ti-am mai zis asta: esti un mare las. Esti ca miile de oameni care merg la torida si sunt convinsi ca si ei ar omori taurul daca ar fi in locul toreadorului. Dar nu intra niciodata in arena. Asa si tu: esti convins ca daca te-ai focusa pe o singura tipa ai putea sa o faci fericita. Dar nu o faci. Ti-e frica. Te temi ca totusi nu vei reusi. Asa, e simplu. Iti construiesti o poveste frumoasa cu soarta care isi bate joc de tine si iti ofera prea multe tipe de salvat si saracului de tine ii e greu sa se decida. Micul erou e coplesit. Hai sa iti plangem de mila.
– Da, ai dreptate. Costea nu are ce sa caute la Steaua. Din cauza lui a retrogradat Craiova.
– Florin? Sau frasu’?
– Ambii. Ar trebui sa joace in C. Nu au talent si gata.
– Bine ca Tanase are.
– Ce vrei, nu e Ronaldo dar se chinuie.
– Important e ca a inceput DNA-ul sa-si faca treaba.
– Da, niciodata nu stiu daca nu sunt convins ca cea langa care ma trezesc e “The 100% Girl”. Daca merit mai mult?
– Nici eu nu stiu dimineata. Daca totusi tocurile pantofilor pe care vreau sa ii port sunt prea inalte?. Nu vreau sa fiu cea mai inalta persoana din sala.
– Da, si eu ma intreb mereu daca merit mai mult decat mi se ofera.
– Si niciodata nu stiu cum sa-mi asortez geanta cu cerceii. Tu ce crezi? Daca port cercei care atarna ar trebui sa port o geanta ecologica din bumbac? Asa am citit in Tabu saptamana trecuta.
– Si eu fug de relatii.
– Dar asta te plangi ca vrei?
– Da, asta vreau: niste pantofi pe care sa ii pot folosi si la birou si in club.

Curva s-a intors

Filed under: Curva Proasta — Gelu October 31, 2011 @ 17:29

Eram in Argentin si nu vroiam decat sa beau si sa citesc. Nu vroiam nici macar sa aud povestile celor din jur. Imi ajungeau povestile lui Bukowski. Femei, o carte care putea fi rezumata atat de usor: am baut, am futut, am baut, am vomitat, am baut, m-am drogat, am futut, m-am trezit, am baut. Toate astea la 60 de ani. Nu cred ca as fi vrut sa fiu in aceiasi ipostaza si eu la varsta aia, dar pana una alta eu beam… Am ajuns la un pasaj care mi-a atras inevitabil atentia:

Eram ca un pustan de liceu rasfatat. Eram mai rau decat orice curva; o curva iti lua banii si atat. Jonglam cu vieti si suflete de parca ar fi fost jucariile mele. Cum ma putea numi barbat?

M-a lovit sentimentul de deja-vue. Mai putin faptul ca niciodata nu m-am numit barbat. Am avut acelasi sentiment in atat de multe dimineti incepute in paturi necunoscute. Am inchis cartea si am luat o gura mare de bere. In momentul acela in fata mea s-a asejat o blonda. Nu m-a intrebat daca e ocupat sau nu, a inceput pur si simplu o conversatie ca si cum plecase in urma cu cinci minute pana la baie si acum s-a intors.

– Ma asteptam sa fii aici. Ce citesti?

Imi parea cunoscuta. Sigur o stiam de undeva. Nu i-am raspuns, i-am citit pur si simplu pasajul de mai sus. Raspunsul ei a fost pe masura:

– Nu voiam sa se joace cineva cu sufletul meu ori sa-si bata joc de el ori sa faca ceva cu el. Macar atat stiam si eu.

In momentul acela mi-am dat seama ca ea era Tatiana, curva proasta pe care am intalnit-o cu ceva ani in urma in trenul spre Cluj. Ceva era schimbat dar nu am indraznit sa o intreb ce a mai facut in anii astia.

– Odata ce lumea te vede intr-un anumit fel e greu sa te schimbi. Tu cred ca ar trebui sa stii. Acum ma simt eu ca tine acum 3 ani.
– Nu te-ai schimbat de loc. Vrei ca totul sa vina de la ceilalti. Nu vrei decat sa culegi.
– Nici chiar. Nu as vrea sa mi se puna direct in farfurie. Vreau sa deschid frigiderul si sa fie alegerea mea ce pun in farfurie.
– Si apoi? Inchizi usa frigiderului?

As fi vrut sa dau un raspuns corect. Nu pentru ea ci pentru mine dar din pacate unele cruci trebuie sa le cari pana la capat.

– Probabil ca as incerca sa le mananc pe toate. Macar putin. Da, as vrea sa ma bucur de puiul rotisat dar pe la jumate mi-as da seama ca si ceafa de porc era apetisanta asa ca as lasa puiul jumatate mancat si m-as duce sa iau si o gura de ceafa. Si apoi niste salata de vinete, niste icre, niste tort, o bucata de muschi de vita…
– Si apoi te-ai plange ca nu ai nimic decent in frigider desi nu ai incercat sa te bucuri de nimic.
– Cine stie, poate la un moment dat o sa-mi dau seama ca m-as putea satura doar cu mancarica de Ardei.
– Sau pur si simplu o frumoasa indigestie pe care sa o prezinti tuturor ca o mare pedeapsa venita de la divinitate.

Dupa un scurt moment de tacere a continuat tot ea.

– Clar o sa se intample asta. Permite-mi sa fiu mai directa. In continuare nu imi plac metaforele. Nu vrei sa spui decat ca ai vrea sa ai o relatie serioasa si stabila dar nu te poti abtine sa nu incerci sa le futi pe toate.
– …
– Macar incerci?
– Incercatul e o chestie relativa. Da, incerc. Problema e, dupa cum ti-am zis la inceput: odata ce lumea crede ca iti place limonada, nu o sa-ti dea decat lamai.
– Sa inteleg ca lumea crede, probabil pe buna dreptate, ca nu cauti decat aventuri de o seara si ca doar asta iti ofera?
– …
– Hai copile ca nu e atat de rau.
– Problema e ca si eu m-am adaptat la cerintele “clientului”. Stii ca mai des intreb o tipa pe care tocmai am cunoscut-o daca mergem la ea sau la mine decat sa o intreb daca iesim la un suc a doua zi?

Mi-a zambit si s-a ridicat ca si cum ar pleca din nou pana la baie.

O poveste trista

Filed under: Curva Proasta — Gelu May 26, 2009 @ 21:17

Azi in timp ce aliniam campuri in Flex mi-am deschis mailul si… One new mail.

        Dă-mi voie să-ţi spun o poveste tristă. Ştiu că e ciudat că-ţi scriu după atât de mult timp  dar…

        Dă-mi voie să-ţi spun o poveste tristă. De o săptămână mă prefac. Mă prefac o persoană bună, tandră, iubitoare… O săptămână şi mi-a ajuns. Cum pot unii rezista o lună, un an, o viată întreagă? Ce m-a apucat? Nu ştiu… părea ceva natural atunci.Eram hotărâtă să-mi iubesc noul mod de a fi aşa cum iubea Vişniec poezia, ca un hoţ de cai care-şi iubeşte calul furat. Asta era de fapt. Un cal lăsat de cineva la intrarea într-un bar şi pe care pur şi simplu nu l-a legat de nici un gard. Teoretic nu se cheamă furt. Erau nişte sentimente nobile lăsate nesupravegheate.

        Am simulat o oarecare pasiune pentru viaţă şi l-am scos din bar ca să-i arăt o stradă pustie pe care nu am fost niciodată. A căzut în capcană si m-a luat de mână şi am început să ne plimbăm pe strada pustie pe care el nu a fost niciodată. Am rostit cuvinte pe care nici nu ştiam că le ştiu, am povestit întâmplări pe care se aşezase praful, am vorbit despre nimic şi părea că locul meu e pe şaua lucioasă. Trăiam un clişeu într-un parc uitat de lume când am început să mă trezesc. Oricât de mult m-ar fi bucurat buzele lui parcă lipsea ceva. Am lăsat prea multe în spate ca să mă pot bucura pe îndelete de nişte braţe şi atât. Nu mă înţelege greşit, orice dar să nu mă înţelegi şi tu greşit. Am visat la un moment ca acela de când am început să simt ceva pentru colegul meu de grădiniţă. Tânjeam după fericirea luată din lucruri simple, după dimineţi banale, după dragoste…

        Am continuat să mă mint. Îmi doream prea mult să-i dau jăratec. Am crezut că mă pot educa, că pot să uit faptul că totul a început cu o minciună. Se pare că e adevărat ce se spune: oricât de multe ore de echitaţie ai lua nu ştii să călătoreşti până nu ai căzut prima oară de pe cal. Mă stiu însă şi mă tem că nu m-aş mai urca niciodată pe cal. Eu cred cu convingere că fie te naşti pe cal, fie mergi pe jos.

        Cum a fost săptămâna asta?  Eu cred că dacă nu e nimeni în pădure copacii nu fac zgomot atunci când cad. Aşa că hai să nu facem săptămâna asta să existe.

        Nu vroiam să-l pierd totuşi… eram pe calul şchiop şi vroiam să-l ţin în braţe şi mâine pe idiotul ăsta care m-a convins că trebuie să mă conving că eu sunt altfel. L-am luat de mână şi i-am şoptit:

acum voi fi a ta
auzi, voi fi a ta
dar ia şi tu calul cel şchiop
du-l şi tu în pădure, du-l şi tu undeva
şi trage-i şi tu un glonte în cap

        Acum te las, mă duc să-mi iau măgarul pe care l-am lăsat acum o săptămână legat de un stâlp.

 

Am vrut sa-i raspund la mail dar cine stie, poate are dreptate si daca nu e nimeni in padure copacii nu fac zgomot.

Sarutul pe frunte

Filed under: Curva Proasta,Uncategorized — Gelu October 13, 2008 @ 22:48

– Cred ca totusi iti dai seama ca daca te-ai lasa de meserie nici unul dintre clientii tai, oricat de fideli ar fi, n-ar ezita sa mearga la alta curva.

– Nu mai, m-am nascut in copac. Chiar nu ma deranjeaza ca merg la alte curve. E normal sa se intample asa. Ei nu vor decat sa futa. Alta e problema mea.

– Clasicul deja: “I want someone to love me!”

– Funny… nu crezi ca citesti prea mult sau te uiti la prea multe comedii romantice? Desi… cat de trist ar fi sa ai dreptate. Acum o saptamana am iesit la bere cu un client si sotia lui. Ea credea ca sunt o colega de munca. Cat de trist a fost sa-l vad cum o saruta dupa ce cu o saptamana inainte buzele lui se infructau cu labiile mele. Cred ca ai dreptate. Vreau pe cineva care sa ma sarute dupa ce merge la curve, nu vreau sa fiu curva cu care se culca toti inainte sa-si pupe copiii pe frunte. Se intorcea de la baie si speram ca se va intampla un miracol si va veni sa ma pupe pe mine pe frunte si nu pe ea… Speram ca partida de dupa cu un tip agatat intr-un bar idiot o sa ma ajute. I-am cerut mai putin decat de obicei doar pentru ca eram disperata. Acum ceva timp credeam ca totul se rezolva prin terapie cu sex dar odata ce traiesti din asta…

– Deci ce cauti in Cluj?
Dupa cum ziceam, ma duc ca sa ma cheme Tatiana si sa-mi iau palarie de om serios care crede in iubire si care se jeneaza daca el vrea altcumva decat clasicul “misionar”.

– Sa inteleg ca pentru tine Clujul e Australia?

Intr-un final am ajuns si in Cluj unde fiecare si-a pus palaria pe care vrea sa o poarte… inainte de asta insa s-a intors pe culoar, lasandu-si bagajele din mana, mi-a dat bretonul la o parte si m-a pupa pe frunte.

Monolog

Filed under: Curva Proasta — Gelu October 9, 2008 @ 23:20

-Mie intotdeauna mi-a fost frica de singuratate. Stiu, tuturor ne e frica sa nu ramanem singuri dar la mine e altceva… sau cel putin asa mi se pare mie pentru ca, nu-i asa, cu totii ne credem mai speciali. Nu stiu daca are vreo importanta faptul ca ma inteleg mai bine cu baietii decat cu fetele si din pacate mai niciodata nu am putut sa ma abtin, si dintr-o prietenie platonica ajungeam la… Evident ca mi-am pierdut toti amicii baieti cand am inceput sa le cer si lor bani pentru felatiile pe care le faceam inainte doar din placerea de a oferi si pentru ca stiam… nu stiam decat ce-mi ziceau ei.
Cum a inceput? Mi-ar fi placut sa fie din lipsa de bani dar din pacate nu a fost asta. A pornit de la o punga de seminte. De la doua pungi de seminte. Eram cu un tip, cine dracu mai stie cum il cheama, si ne plimbam prin parc mancand ca taranii seminte de floarea soarelui. Fiecare cu punga lui. Daca nu eram in stare sa impartim o punga de seminte ce pretentii sa mai am? In momentul ala mi-am dat seama cata dreptate avea o prietena care dupa o noua despartire a concluzionat: a dick is just a dick. As putea completa cu “a dick is just like an other dick”. Ce sens are sa zici ca esti cu cineva doar pentru un orgasm simulat. Nu e mult mai ok daca odata cu asta obtii si niste bani? Stiu, prostii gen dragoste si romantism si ca ar trebui sa insemne ceva mai mult decat “fucking sex”.
Stii cat de singura te poti simti cand esti inconjurat de zeci de oameni? Cat de mult valoreaza un umar pe care sa te sprijini cand trei tipi…

Sinceritatea

Filed under: Curva Proasta — Gelu October 8, 2008 @ 23:08

Ne-am oprit in Medias in momentul in care momentul de tacere a fost intrerupt.

– Stii care e primul lucru care il invata o curva?

– Stiu ca e o intrebare retorica dar imi permit sa raspund… defapt nu imi permit ca nu vreau sa … e aproape 2… sunt obosit… scuza-ma… nu ma pot gandi decat la sumedenia de geamuri animate din blocul din fata… si eu stau la camin… nici macar blocul meu… scuza-ma… care e primul lucru pe care il invata o curva? Sa nu se ataseze?

Ciudat e ca eram singurul afectat de lipsa mea de coerenta. Nici nu sunt sigur ca m-a ascultat.

– “Ca esti doar o curva!”. Odata ce ai primit banii de la sfarsit ti s-a pus odata cu ei o eticheta. Stii, nu e ca-n filmele americane in care apare printul si o schimba pe domnisoara aflata in deriva sentimentala. Sa stii ca nu apar niciodata clienti ca personajul lui Garcia Marquez care sa-si doreasca altceva decat un orgasm. Daca, sa presupunem prin absurd, vrei sa iti schimbi viata si sa o iei de la capat trebuie sa stergi cu buretele, sa reusesti sa te convingi si pe tine ca te cheama Tatiana si ca lucrezi la o multinationala caci altfel nu o sa ai nici o sansa.

– Sa inteleg ca vrei sa te schimbi?

– Copile! Fumezi? E ca lasatul de tigari. Un vesnic ultim client, o ultima intalnire cu cineva dubios si apoi imi pun palaria de femeie cuminte. M-am tot lasat de fumat. In una din incercari dupa o saptamana am gasit nefumatorul perfect pentru mine dar, dupa cum iti spuneam, sunt o curva proasta si m-am gandit ca ar fi frumos din partea mea, ar arata sinceritate si alte prostii de astea romantice, sa-i spun ca sunt o fumatoare care nu fumeaza. Ghici ce? Mi-a zis ca nu poate trai cu gandul ca voi fuma pe la colturi chiar daca nu voi mirosi a tutun el tot timpul va crede ca atunci cand nu sunt cu el sunt intr-un bar dubios fumand tigari dubioase.

– Si te-ai apucat din nou de fumat?

– Daca te lasi de fumat pentru cineva si ala te dezamageste ajungi la trei pachete pe zi.

A inceput sa rada in timp ce-si aprindea o tigara sub ochii nasului.

(va urma)

Momente de tacere

Filed under: Curva Proasta — Gelu October 7, 2008 @ 21:39

Nu stiu de ce intrebarea ei a dus la un moment de tacere, pentru ca intre noi fie vorba nu sunt un foarte mare aparator al joburilor facute din placere. Important e ca am stat amandoi minute in sir uitandu-ne in gol la intunericul de dincolo de geamul acceleratului.

-Sa stii ca nu sunt o persoana atat de rea.

-Nu am zis nimic. De ce nu ai mai zis nimic de iubire si alte lucruri dragute. Imi place sa te ascult.

-Nu intelegi. Esti copil… serios… nu sunt o persoana atat de rea. (nu am zis nimic, nu inteleg de ce insista sa-mi zica faptul ca nu e o persoana rea) Pana si curvele mai au momente de onestitate in care nu se gandesc doar la bani. In fine, nu stiu de ce incerc sa ma scuz. Totusi, nu stiu nimic despre tine.

– Ce ai vrea sa stii? Probabil ca nu vrei sa stii lucruri clasice asa ca vei fi prima care stie ca nu inchid becul de la baie niciodata. Nu mai am in instinct sa inchid becul de la baie, oriunde as merge, dupa ce ies. Cand merg acasa mama ma cearta tot timpul din cauza asta.

-Ok, sa inteleg ca atunci cand intrii intr-o relatie nu “stingi lumina” din vechea relatie?

M-a apucat un ras fortat. Totusi, e doar o curva proasta…

– Funny. Not!!! Nu, pe bune, nu e nici o metafora. M-am obisnuit de la munca si de la camin. Stau in camin si, nu stiu de ce, nu inchidem niciodata lumina la baie. La job nici atat. Din nou, nu e nimic metaforic.

-Scuze! My bad! Nu vreau sa incerc sa te inteleg asa ca… simt nevoia in continuare sa ma scuz… nu stiu inca de ce anume. Unul dintre clientii mei fideli imi plateste fiecare intalnire in avans. Banii de la sfarsit nu sunt pentru partida dinainte cum e de obicei ci pentru ce va urma. Pe mine ma maguleste putin increderea lui si de aceea cand ma suna incerc sa-mi fac timp pentru el indiferent ce. Acum o luna a venit la mine cu baiatul lui de 17 ani si ceva (cred). Mi s-a parut ciudat… l-a adus sa-si piarda virginitatea. Ok, this was a first… Trec peste detaliile stanjenitoare de la inceput. Ideea e ca pustiul statea dezbracat pe pat in momentul in care m-am pus langa el si am inceput sa-l mangai. In momentul in care vroiam sa-l sarut mi-am dat seama ca… nu pot sa fac asta! Ce-o sa raspunda cand tipa cu care e o sa-l intrebe cum a fost prima noapte? Nu i-am zis nimic dar l-am sunat pe tatal lui, care evident ca plecase la o cafea, si i-am dat banii primiti in avans. M-am simtit foarte bine in seara aia… M-am simtit mai putin curva…

– Deci tu crezi ca ai facut un lucru bun? Permite-mi te rog sa reformulez ca sa fiu sigur ca am inteles. Un pustan care ii aude pe prietenii lui cum se lauda cu aventurile lor sexuale (nu conteaza daca sunt reale sau nu) nu a putut sa faca sex nici macar cu o curva platita de taicasu. Nice! Asta sigur il ajuta la respectul de sine…

– …

A urmat un nou moment de tacere in care am privit acelasi intuneric din spatele geamului…

(va urma)

Curva proasta

Filed under: Curva Proasta — Gelu October 6, 2008 @ 21:30

Acum o saptamana am mers la Cluj. Din Brasov pana in Cluj am avut ocazia sa vorbesc cu o tipa care m-a socat de la inceput prezentandu-se ca “o curva proasta”. Primul instinct a fost sa inchei conversatia acolo pentru ca nu as fi vrut ca pestele ei sa fie putin mai “destept” si sa se afle in compartimentul in fata caruia de aflam. Curiozitatea care s-a iscat din aceasta “autocaracterizare” m-a fortat sa o intreb “Poftim?”.

-As putea sa-ti spun ca ma cheama Tatiana si ca lucrez intr-o multinationala si ca ma enerveaza seful la culme si ca acum ma duc in Cluj la prietenul meu (o fac o data pe luna) ca sa facem dragoste asa cum nu mai noi stim, si probabil m-ai crede.

-Ok. Deci sa continuam de aici: nu te cheama Tatiana si nu mergi la Cluj sa faci dragoste cu un tip care lucreaza intr-o banca 8 ore pe zi.

– Deci nu ma cheama Tatiana. Dupa cum spuneam, sunt o curva proasta. Poate mai mult curva decat proasta (in momentul asta nu reuseam sa inteleg de ce nu ma deranjeaza cuvantul asta). O sa ajungem probabil si la partea cu Clujul daca nu o sa mori de plictiseala sau oboseala pana atunci. Apropo, de ce nu stai jos?

– Nu am avut loc decat pana la Ploiesti dar ceva imi spune ca nu o sa regret.

– Esti amuzant si simpatic. Anul 1?

– 5. Dar nu conteaza. Continua te rog.

– Ah… nu stiu ce te astepti tu sa asculti dar nu te gandi ca va fi un inceput ca-n… lapsus… Ai citit “De veghe in lanul de secara?”?

– (in momentul asta sper ca va dati seama ca eram in extaz chiar daca era putin penibil ca cineva sa-si inceapa “povestea” citand din cartea mea preferata) Stiu la ce te referi. Ok, nu e vorba de un inceput ca-n David Copperfield. (mi-a fost frica sa o intreb daca stie ca Salinger se referea la nuvela lui Charles Dickens si nu la “magicianul” cu acelasi nume)

– Da… m-ai prins… In fine… trecem peste pubertate si liceu. Am putea poate sa trecem si peste facultate (pe care am abandonat-o undeva pe parcurs). Defapt hai sa ajungem la saptamana asta. Mi-am pierdut doi clienti fideli. Unuia i s-a intors nevasta dupa sase luni iar celalalt si-a dat seama ca vrea sa se insoare si nu vrea sa o “mai insele”. Probabil ca crezi ca e vorba de bani. Chiar. Inainte sa continuam ar trebui poate sa-ti spun de ce sunt o curva proasta. Pentru ca sunt o curva care se indragosteste de fiecare client. Bine, nu chiar de fiecare client, dar ma atasez de fiecare client fidel care imi da putin mai multa atentie. Adica e destul sa-si doreasca sa ma tina in brate dupa. Nu te gandi la chestii romantice ci pur si simplu nu se imbraca la doua secunde dupa ce ejaculeaza. Vorbesc prostii. Scuze. Sigur nu vrei sa mergi pe locul meu si sa stai?

– Sunt ok. De obicei nu pot dormi in tren. (de obicei dorm neintors in tren). Scuze ca intreb, dar cum adica te indragostesti? Nu le mai ceri bani? (stiu, intrebare idioata dar desi nici nu ajunsesem la Sighisoara muream de somn, oricat de interesanta ar fi fost discutia)

– Ce copil esti!! Apropo, tu lucrezi? Ca ce?

-Pai… da… (nu vroiam sa vorbesc prea mult despre mine si sa-i explic ce inseamna sa fii Quality Engineer asa ca…) sunt programator.

-Asa, si sa inteleg ca daca programezi ceva ce iti place renunti la salariu?

(va urma)