I am out
Gata. Am 24 de ani.
La 7 plec spre India. Ma intorc pe 28. 16 zile fara telefon, fara aparat, fara laptop sau net.
Ne auzim in 16 zile.
Gata. Am 24 de ani.
La 7 plec spre India. Ma intorc pe 28. 16 zile fara telefon, fara aparat, fara laptop sau net.
Ne auzim in 16 zile.
Ieri am primit un fluturas pe care înca îl mai am în buzunar. E o “reclama” la o piesa de teatru care se joaca Duminica la Motoare (sau Laptarie daca ploua). Piesa e “Te Iubesc! Te Iubesc?”. Mottoul e “Nu exista nici o indifernta între un barbat prost si unul întelept, atunci când acestia se îndragostesc”. Daca aceasta fraza nu spune nimic mi-a atras atentia o alta însiruire de truisme:
- Calitatile care o atrag pe femeie la un barbat sunt exact acelea pe care nu le va mai suporta mai târziu
- Daca dragostea este oarba, casatoria îti deschide ochii
- SECRETUL CASATORIEI FERICITE: sa nu ai preferinte ci sa te multumesti cu ceea ce ai.
- SECRETUL FERICIRII ÎN CUPLU: sa nu-ti vina ideea sa compari!
Cliseele de mai sus mi-au adus aminte de un lucru pe care l-am tot propovaduit la bere si pe blog: nu pune o întrebare daca nu esti în stare sa faci fata raspunsului. Mai exact, daca te intrebi de ce esti cu cineva ai grija ca vei ajunge sa faci o lista cu toate calitatile si defectele ei/lui si eu unul nu sunt foarte confortabil sa traiesc cu gândul ca “Chiar daca […] eu o sa […] pentru ca […]”. Poate doar eu sunt stricat si o data ce mi-am dat seama ca ma deranjeaza faptul ca vorbeste la hands free inutil o sa-mi fie destul de greu sa trec peste asta.
Eu unul nu sunt în stare sa ma dovedesc un om prea matur si nu o sa-mi pot spune niciodata (Gelu, never say never): “Chiar daca îi place sa se uite la patinaj artistic eu o sa continui sa tin la ea la fel de mult pentru ca stie sa faca, cartofi prajiti”. De asta încerc sa nu îmi gasesc lucruri care sa-mi displaca total si de aceea îmi place sa cred ca sunt destul de deschis la ceea ce fac cei din jurul meu.
Copacii nu fac zgomot aunci când cad daca nu e nimeni în jur sa-i auda. Te cuprinde panica în mijlocul padurii ca te-ai ratacit doar daca te opresti sa te întrebi daca stii unde esti. Vei regreta ceva ce ai facut doar daca te întrebi daca ai gresit sau nu. Etc…
Niciodata nu am simtit orasul asta atat de pustiu. Stau singur in barul hotelului si am o acuta senzatie de turist venit in vizita intr-un orasel de provincie. Padurile au ramas aici, podul e tot acolo, grupul scolar a devenit colegiu, familia mi s-a marit cu un nepotel dar… ce lipseste? Oamenii… Unii s-au casatorit, altii nu s-au intors inca dar pe mjoritatea i-am pierdut undeva pe drum in acesti 5 ani.
In drum spre “nicaieri” mi-am dat seama ca merg la fel de repede chiar daca nu am unde sa ajung. De multe ori am fost avocatul calatoriei in detrimentul destinatiei dar atat de putine ori m-am oprit sa ma bucur de drum. De ce ridicam panzele desi curentul ne va duce oricum spre tarmul acela?
Imediat ce iesiti din corpul unei femei, toti va aprindeti o tigara. E automat. E ca si cum ati iesi dintr-o tutungerie.
Nu mai sunt iepurasul tau drag – Matei Visniec
Inainte sa ma apuc de fumat eram convins ca daca as face-o as putea renunta foarte usor. In primele saptamani ma ameteam dupa ce fumam o tigara si nici nu prea le deosebeam intre ele. Nu puteam sa-mi dau seama decat de faptul ca unele sunt mai puternice decat altele, ca unele sunt mentolate si ca altele au scortisoara. De fiecare data cand imi luam un pachet nou ieseam din tutungerie cu un sentiment de vinovatie si inevitabil imi spuneam: “nu e locul tau aici!”.
In clasa a saptea o jurnalista din New York a organizat in clasa mea un concurs de eseuri care aveau ca tema Romania. Colegii mei au scris despre comunism, despre sistemul politic, despre sitemul medical, despre Nadia Comaneci, despre… Eu am scris despre casa bunicii. Mi-am inceput “eseul” spunand ca pentru mine Romania inseamna locuri dragi, si unul dintre cele mai dragi locuri e casa bunicii cu nucul imens din spatele casei, cu “casa de sus”,cu cei doi peri gemeni, livada imensa…
Intre timp in livada a rasarit o vila, perii au disparut si au lasat loc pentru doua case si oricum merg atat de rar incat inevitabil ma intreb: “Ce mai inseamna pentru mine Romania?” De ce sa raman? De ce sa nu plec pentru cativa ani in Australia/Norvegia/Coreea/Vietnam? Daca as fi trait acum 30 de ani as fi plecat cu siguranta in cautarea senzatiei de libertate. Dar asa… ma simt liber. Daca as fi trait acum 19 ani si m-as fi intalnit la Universitate cu cireada de mienri as fi plecat din tara in care presedintele vrea sa planteze panselute cu tarnacopul. Daca as fi terminat facultatea acum 10 ani as fi plecat undeva unde sa ma pot afirma si unde sa fiu respectat pentru ceea ce stiu si ceea ce fac… Acum insa… Sunt las. Mi-e frica sa o iau de la 0. Mi-e frica de inceputuri. Daca o sa-mi placa prea mult si nu o sa pot sa ma intorc la vulgaritatea si rautatea Bucurestiului meu de fiecare zi? De ce mi-e frica sa renunt la prieteni, la job, la statutul de pseudo intelectual?
As vrea sa primesc un sut in fund. Sa mi se inchida toate usile de aici. Sa am un motiv sa plec. Sa am un motiv sa fac parte dintr-o societate civilizata… am nevoie de un motiv sa renunt la tot. Asa… mi-e frica de faptul ca dupa 3 luni voi dori sa ma intorc, ca in 6 luni nu voi reusi sa inlocuiesc linistea de aici cu linistea de acolo.
Romania e o tara frumoasa… fara nici o legatura cu subiectul acum 2 zile vecina de sus era sa-mi arunce in cap gunoiul ei din bucatarie…
Azi adaug o noua categorie la blog numita pompos “Reteta zilei”. Ar fi trebui sa o numesc “Experimentul zilei” sau “Improvizatii in bucatarie”. Ce o sa cuprinda? In principiu “retete” (a se citi experimente) care se pot cunsuma fara nici o retinere :P. De unde a pornit? Cand eram acasa si ramaneam singur imi placea sa “gatesc” desi frigiderul de obicei era plin. Stiu ca multi la varsta mea si-ar fi chemat prietena pentru “una mica” dar eu mic si prostut preferam sa umplu bucataria de fum. Si cum de cateva zile sunt vesnic “singur acasa” si am si o bucatarie la indemana mi-am redescoperit pasiunea de a “gati”. Multe din retetele care o sa apara aici (stati linistiti, nu o sa scriu de fiecare data cand fac cartofi prajiti :D) sunt nascute din faptul ca de obicei frigiderul e gol si nu am tot timpul la indemana sculele care m-ar ajuta :D. De exemplu imaginati-va sa taiati ceapa avand la indemana doar o furculita f f f mica si o razatoare minuscula.
Spuneam in postul anterior ca atunci cand aveam 10 ani ma jucam in gradina bunicii cu un pui de caprioara. Eram foarte fericit. In fiecare zi inventam un nou joc cu Bamby (I know, cata originalitate in ai gasi un nume). O vara am alergat dupa ea printre copacii din livada dar Bamby crestea mult mai repede decat mine si o data venita toamna am plans sa o mai pastreze desi nu veneam decat in weekend-uri sa ma joc cu ea. Cand a venit iarna puiul de caprioara nu mai era pui si a ajuns intr-un final in farfurii ca friptura.
Ma intreb daca acum as stii sa renunt, daca as insista ca la sfarsitul verii puiul de caprioara sa fie lasat in padure sa zburde… Sunt oare la fel de egoist ca atunci?
Stiu. Sunt un porc insensibil. Nu pot sa empatizez cu suferintele altora, mai ales cand vine vorba de relatii. Ok, daca e vorba de altceva, sa zicem ca cineva a fost concediat sau i-a murit papagalul atunci inteleg frustrarile si sentimentul de singuratate dar cand vine vorba de fericirea sau nefericirea unora atunci cand se raporteaza la cineva drag… Acum cativa ani primeam adesea ca exemplu de relatie care merge un cuplu foarte fericit. Raspunsul meu: “Relax, se vor despartii!”. S-au despartit. Singurul lucru care mi-a trecut prin minte cand am aflat a fost “Stiam eu!” dar nu m-am gandit de loc la saraca fata care se vedea in alb la biserica. Nu cred ca as fi reactionat altfel nici daca eu eram nemernicul care spune “Stop”. Mi-as fi zis pur si simplu: “Stiam ca se va termina!”.
Acum cateva zile m-am intalnit cu o amica in 601 si mai mult din politete am intrebat-o ce-i mai face prietenul cu care e de 4 ani. Se pare ca erau de 4 ani. Raspunsul meu: “Sa-ti fie de bine! El de tine sau tu de el?”. Cica el… “Acum nu trebuie decat sa te intrebi daca puteati sa ajungeti la aceiasi “concluzie” dupa un an si sa nu asteptati 4 ani sa va dati seama ca nu aveti un viitor” (eu niciodata nu ma intreb asta).
Acum 2 zile eram in Pirhania si beam o Timisoreana. Asteptam sa terminam berile si sa mergem in camera sa ne facem planuri pentru Viena cand l-am auzit pe tipul din spate cum ii explica ei ca nu mai pot continua asa si… bullshit-uri de despartire. “Nu e vina ta, e vina mea!”, “Putem fi amici”, “Important e ca am gasit o persoana speciala!”, etc… Primul gand pe care l-am avut: “Buna alegere! Un loc public sa nu poata face scandal!” apoi regretam ca nu stateam pe cealalta parte sa pot vedea mai bine cum se desfasoara ostilitatile. Cred ca nu se mira nimeni ca in loc sa plec am mers sa-mi mai iau o bere. Eram chiar curios cum se termina povestea si mai ales daca o sa planga sau nu domnisoara. Nu le inteleg pe cele care plang de fata cu el. Ok, sunteti finte sensibile dar totusi, nu puteti sa va abtineti inca jumatate de ora pana ajungeti in camera si puteti sa luati in brate inimioara de plus primita de Valentine’s.
Odata intors cu berea situatia s-a schimbat la cealalta masa. Erau imbratisati si se sarutau. Oare mai era valabila despartirea? Era vorba de un ultim sarut patimas sau a uitat pur si simplu de ce a venit acolo si nu au mers la ea sa se uite la un film? Mi se pare foarte normal sa ti-o mai tragi cu fosta dupa ce v-ati despartit dar ce rost mai are sa va sarutati patimas? Acum cand scriu randurile astea mi-am adus aminte de un banc clasic. “Bula si cu Strula erau la inchisoare si pentru a evada trebuiau sa sare 100 de garduri. Dupa ce sar 40 Bula il intreaba pe colegul de celula: “Mai poti?” “Mai pot!”. Dupa inca 30: “Mai poti?” “Mai pot!”. Dupa 90 de garduri sarite: “Mai poti?” “Mai pot!”. Dupa 99 de garduri: “Mai poti?” “Nu mai pot! Hai inapoi!”
Daca tot am inceput sa vorbesc despre despartiri ma simt obligat sa fac o confesiune: cand e vorba de propriile despartiri sunt un mic las. Prefer varianta “safe” in care ea se desparte de mine ca asa n-o sa am probleme cu constiinta. E mult mai usor sa dai vina pe ea decat sa incepi sa regreti ca te-ai despartit de persoana cu care acum ai vrea sa-ti petreci “the rest of your life”.
Am reusit sa o conving pe Andreea (nu a fost chiar atat de greu :P ) sa-mi faca un portet :D Uite ce a iesit.
Pe blogul ei gasiti si fotografia de la care a pornit. Oricum eu unul am fost foarte placut surprins de cum a iesit (a se citi ca par mult mai “chipes” ca-n realitate:P)
Vroiam initial sa scriu un post cu titlul de mai sus dar dorind sa-mi documentez putin postul (nu stiu ce m-a apucat :P) am deschis prima pagina pe care mi-a aratat-o Google. Sa zicem ca inceputul te face sa crezi ca ai nimerit unde trebuie
Masturbarea se poate defini ca o actiune a bărbatului sau a femeii de a-si atinge si manipula organele genitale in scopul producerii de plăcere sexuală. Sfărsitul acestui act este punctul in care persoana respectiva atinge o stare de plăcere foarte intensă, numită orgasm. Lucrul acesta implică eliminarea de lichid seminal in cazul bărbatilor, si atat miscări ale vaginului cat si a altor părti genitale in cazul femeilor. Masturbarea este un act de auto-satisfacere sexuală.
Daca citesti insa in continuare ajungi neaparat sa te uiti pe ce site ai ajuns:
Masturbarea este anormală si dăunătoare sănatatii omului – atat in cazul bărbatilor, cat si a femeilor. Exista cazuri reale de oameni care au practicat aceasta forma de auto-satisfacere sexuală si care au avut de suferit din pricina unor boli si afectiuni provocate de ea. Lucrul acesta este cea mai mare dovadă ca masturbarea nu numai ca nu este normală, ci ca are si repercursiuni grave asupra sănatatii omului, cu cat ea este practicată mai des si pe o perioada mai lungă de timp.
Da… ati nimerit… un site cu “sfaturi” crestinesti. Se mai intreaba cineva de ce fuge lumea de biserica? Sunt curios de cat de des se masturbeaza preotul (arhiepiscopul) care isi incepe cuvantarea scuzandu-se:
Cu siguranţă că sunt alţii mai în măsură să scrie despre acest subiect, dar, în calitate de păstor al turmei, mă simt obligat să vorbesc deschis, lăsând la o parte cunoştinţele şi experienţa mea, limitate în acest domeniu.
O alta intrebare care se naste cand citesti intreaga predica, mai exact aceasta portiune:
Masturbarea are două efecte psihologice foarte grave. În primul rând, îndepărtează sexualitatea umană de dimensiunea sa interpersonală, deformându-i rolul său natural, care este procreaţia; aceasta, la rândul său, presupunând două persoane: un bărbat şi o femeie. Această îndepărtare individualizează sexualitatea umană, omul îndreptându-şi întreaga atenţie către sine. Acest narcisism poate dăuna psihicului, ducând la egoism, lipsa preocupării pentru ceilalţi şi, de fapt, la disfuncţie sexuală. Şi, în măsura în care această practică se concentrează în întregime asupra eului, este perfect posibil să conducă la fixarea anormală asupra persoanelor de acelaşi sex. Aceasta, la rândul său, poate duce la homosexualitate.
este daca se uita in oglinda sau daca se gandeste la consilierul bisericii in timp ce “pacatuieste” ca eu unul nu ma simt nici narcisist si nici homosexual daca ma masturbez uitandu-ma la un film cu Pamela Anderson. Poate sunt eu mai bolnav.
Vroiam totusi sa spun altceva, acum doar m-am simtit putin atacat. Intrebarea pe care vroiam sa o pun e cand ar trebui sa alegi sa faci sex si cand sa spui “Ok, noapte buna, ma duc sa fac o laba”. Inainte sa o considerati o intrebare tampita ar trebui sa va intrebati de cate ori ati regretat ca v-ati “auto-satisfacut sexual” si de cate ori ca v-ati tras-o cu unul/una?
Daca v-am convins totusi ca o laba buna e mai buna decat o pizda proasta sa nu uitati ca
Malahia pricinuieşte vătămare trupului celor ce o practică, precum zic doctorii, astfel:
1) Îngălbenesc.
2) Le slăbeşte stomacul.
3) Le slăbeşte vederea ochilor.
4) Pierd glasul.
5) Pierd isteţimea şi ascuţimea minţii.
6) Pierd ţinerea de minte.
7) Pierd somnul cu oarecare visuri tulburate.
8) Tremură trupul lor.
9) Pierd bărbăţia trupului şi a sufletului.
10) Li se întâmplă dambla.
11) Le urmează scurgerea cea prin somn, de multe ori şi când sunt deştepţi.
12) Imbătrânesc curând şi mor rău şi cu ticăloşie.
Aşadar, păcatul acesta este ca o ciumă şi stricăciune a neamului omenesc, şi face pe malahienii să petreacă şi aici o viaţă ticăloasă şi în cealaltă viaţă să se muncească veşnic în focul muncii… (C. F. S. o.c. 91-94).
Cel ce a făcut malahie, 40 de zile se canoniseşte cu mâncare uscată (adică pâine şi apă) petrecând şi în fiecare zi făcând o sută de metanii.
Acestea fiind spuse, eu ma duc in club la agatat :)
- Cred ca totusi iti dai seama ca daca te-ai lasa de meserie nici unul dintre clientii tai, oricat de fideli ar fi, n-ar ezita sa mearga la alta curva.
- Nu mai, m-am nascut in copac. Chiar nu ma deranjeaza ca merg la alte curve. E normal sa se intample asa. Ei nu vor decat sa futa. Alta e problema mea.
- Clasicul deja: “I want someone to love me!”
- Funny… nu crezi ca citesti prea mult sau te uiti la prea multe comedii romantice? Desi… cat de trist ar fi sa ai dreptate. Acum o saptamana am iesit la bere cu un client si sotia lui. Ea credea ca sunt o colega de munca. Cat de trist a fost sa-l vad cum o saruta dupa ce cu o saptamana inainte buzele lui se infructau cu labiile mele. Cred ca ai dreptate. Vreau pe cineva care sa ma sarute dupa ce merge la curve, nu vreau sa fiu curva cu care se culca toti inainte sa-si pupe copiii pe frunte. Se intorcea de la baie si speram ca se va intampla un miracol si va veni sa ma pupe pe mine pe frunte si nu pe ea… Speram ca partida de dupa cu un tip agatat intr-un bar idiot o sa ma ajute. I-am cerut mai putin decat de obicei doar pentru ca eram disperata. Acum ceva timp credeam ca totul se rezolva prin terapie cu sex dar odata ce traiesti din asta…
- Deci ce cauti in Cluj?
- Dupa cum ziceam, ma duc ca sa ma cheme Tatiana si sa-mi iau palarie de om serios care crede in iubire si care se jeneaza daca el vrea altcumva decat clasicul “misionar”.
- Sa inteleg ca pentru tine Clujul e Australia?
Intr-un final am ajuns si in Cluj unde fiecare si-a pus palaria pe care vrea sa o poarte… inainte de asta insa s-a intors pe culoar, lasandu-si bagajele din mana, mi-a dat bretonul la o parte si m-a pupa pe frunte.
Stau la 5 metri de mare cu talpile pe nisip, o bere langa (care se cam termina), telefonul in mana, muzica de Joi in urechi. Urmele lasate de furnici sunt distruse de pasi mult mai mari. La 2 metri doi tineri incearca sa faca dragoste. El si-a pus paltalonii in vine si o penetreaza cu pofta. Dupa 5 minute romantismul s-a terminat cu paltalonii ridicati si ea cautandu-si orgasmul la umbreluta din stanga visand la adieri de zeci de minute.
A mai cazut o stea, de fapt s-a mai irosit o stea caci nimeni nu mai priveste cerul in asteptarea de dorinte implinite. Ne aruncam dezbracati in mare calcand pe gandacii ce se taraie pe nisip. Valurile se sparg de trupuri obosite de dorinta de a trai.
Copilul din stanga isi construieste castelul de nisip fara turnuri sau ferestre caci, nu-i asa, apa va ajunge intr-un final la cel mai inalt fir de siliciu. Ea inca nu stie ca stelele care stralucesc puternic nu fac decat sa ne anunte ca vor muri. Stie insa ca fluturele albastru care isi misca cu greu piciorusele va muri in urmatoarea ora si nu poate decat sa-i sufle in aripi pentru un ultim zbor.
Am o familie foarte numeroasa si mai ales foarte diversificata. Am multe rude care lucreaza pe santier in Italia dar si avocati in Romania, care isi leaga calul in fata birtului dar si soferi de SUV, "cocalari" si "pitzipoance" dar si rockeri, manelisti dar si ascultatori de muzica clasica, copii crescuti intre betoane dar si pitici crescuti la "coada vacii", oameni acuzati de talharie dar si politisti, repetenti dar si olimpici nationali, clienti ai magazinelor gen "Europa" dar si fani ai "shopping-ului" in mall.
Spune ceva asta despre mine? Ma opreste sa ies cu oricare dintre ei la bere/suc cu cea mai mare placere? Ma face vreo’ unul sa ies din poza de familie? Cu siguranta nu si de aceea nu inteleg inversunarea noastra impotriva celor care sunt diferiti. Asculta manele si au tricou cu "Gigolo Italiano". Si? Suntem cu totii diferiti.
[...]entuziasmat de faptul că fata pe care o ţineam de mînă era deşteaptă, ceea ce, pe lîngă frumuseţe, nu strică niciodată (Nopti Albe – F.M. Dostoievski)