Insemnari

Cioara vopsita

Filed under: Obsesii — Gelu June 10, 2014 @ 10:18

Am îmbrățișat-o, i-am sărutat mâna și am dat să plec. Ea însă vroia mai mult. M-am trezit cu ea peste mine și mi-a fost imposibil să scap. Mi-a rupt cămașa, mi-a dat jos pantalonii, și-a pus cele 80 de kile peste mine și mi-a băgat un sân în gură. Mi-a fost frică așa că am simulat o erecție și am pseudo futut-o. Orice ca să scap. După cinci minute a țipat mulțumită, s-a ridicat iar eu mi-am luat cioara și am plecat.

A doua zi m-am întâlnit cu altă cunoștință; prietenă bună și ea. Am îmbrățișat-o, i-am pupat mâna și am dat să plec. Colega mea de liceu avea însă alte planuri. M-a luat de mână, am făcut o piruetă și m-a tras la ea în brațe. Sâni cum ar trebui să se poartă peste tot, fund de prins cu ambele mâini, buze ca cireșele de Iunie. Nici nu am încercat să mă opun; cu ea chiar vroiam să rup cozonacul în două. La sfârșit i-am dat cioarei niște fărâmături și am plecat.

Mă duc să-mi cumpar vopsea. Aseară a fost prea mult. Îmi stătea pe umăr când o copilă a venit la mine să mă întrebe de unde o am. I-am zis că din Obor, de unde din altă parte ai putea să-ți iei o cioară? Ea nu a mai zis nimic și s-a întors la grupul ei. Nu știu ce le-a zis dar în câteva secunde au năvălit pe mine douzeci și opt de iubitoare de Poe. Abia am scăpat cu viață. Am puța plină de mușcături și cioara fără pene. Mă duc s-o fac roz.

Berea de peste an

Filed under: Din viata,Obsesii,Personal — Gelu December 19, 2012 @ 14:12

Pentru mine 2012 s-a terminat acum mai bine de o luna asa ca aflat intr-o zona atemporala am timp sa ma gandesc la anul care s-a terminat dupa 11 luni.

Pe 1 Ianuarie la 4 dimineata eram la geamul din Oktoberfest cu un Skol in fata si eram mandru ca nu mi-am dorit nimic pentru mine pentru anul care tocmai incepea. Tocmai trecusem peste prima mea cearta mai serioasa si inca eram alaturi de ea si ma gandeam ca e un semn bun ca poate anul asta voi reusi sa repar mai multe lucruri decat arunc. Nu prea conteaza ce s-a intamplat pana la urma, conteaza sentimentul acelei primi guri de bere dupa ce am dat noroc pentru un an in care sa fim naturali. O prima bere intr-un loc vesnic.

A urmat un Ursus intr-un loc nou alaturi de cineva care promitea atat de multe. Era locul nostru de evadat in care sa ne gasim pe noi departe de micul univers devenit prea confortabil. Gustul putin amarui aducea o serie de promisiuni de care vroiam sa ma tin cu riscul de a iesi din zona mea de confort. Eram dispus sa inlocuiesc Timisoreana cu Ursus.

Ultima bere, prima bere ca si Noi si apoi un Becks alaturi de multi prieteni extrem de dragi. Eram fericit si eram gata sa-mi iau zborul ca sa ma descopar. De data asta plecam in India fara nici o cutie de bere autohtona la mine.

Intr-un bar din Noida cu un pahar de Fosters langa mine am cantat “Ti-am Luat un Inel” acompaniat de 4 indieni raniti in dragoste. Ma simteam in largul meu alaturi de prieteni pasageri.

Eram pe 1 Mai in Kathmandu si imi era dor de Vama. M-am retras in coltul unui bar in care se canta muzica live si m-am adapostit de nou cu gandul la nisipul meu de la stalp. Eram de mai putin de 10 ore in Nepal dar eu nu eram interesat decat de recontituirea in minte a acelui sentiment de libertate. Seara s-a terminat cu mine ratacind intr-un cartier cu strazi identice si am ajuns intr-un final la hotel ajutat de un peste care spera ca va reusi sa-mi vanda o curva din Rusia pentru 50 de dolari doar pentru ca eram alb.

Un Tuborg Gold la poalele din Himalaya uitandu-ma la valea urcata de un autobuz cu oameni pe acoperis in timp ce 3 puradei urcau plini de veselie spre mine sperand ca o sa primeasca cate 10 rupii de fiecare. Eu ma gandeam la Umbreluta de acasa si ca oricat de departe as fi tot nu scap de obsesiile mele.

In jurul meu o masa de pustani scuipa seminte pe jos intr-o bodega din bazarul din Delhi in timp ce eu imi savuram Kingfisher-ul la sticla de 0.66. Ma simteam atat de natural in acel beci insalubru inconjurat de oameni care vor si ei sa fuga. Eu fugeam de mine, de ce se va intampla peste 3 zile cand o sa fiu in Argentin, de acel Gelu pe care il asteptam de cand am plecat de pe Otopeni.

Prima Azuga de cand m-am intors acasa. Din nou singur intr-un Argentin de care imi fusese atat de dor. M-am intors in viata pe care mi-o doream dar totul parea la fel. Eram tot singur cu Azuga, nu ma simteam diferit dar eram convins ca berea asta are alt gust. Atunci chiar avea. M-am convins o destul de lunga perioada ca chiar asa e.

Un Staropramen in cea mai veche bodega din Belgrad. Savuram fericirea ce plutea in jur. Eram implinit. Am ajuns in varful lumii si nimic nu m-ar fi putut face sa cobor de acolo. Eram exact unde vroiam si cu cine vroiam. Intreg universul era al meu.

Intr-un final in Vama. Singur. Varful meu de faleza. O bere calda. Primul client. Singur. Nu era Vama pe care o cauta toti dar era linistea de care aveam nevoie. Infinitatea de albastru in fata, infinitatea de intrebari la care speram ca am gasit un raspuns, linistea aparenta, timp pentru ca sa ma gandesc la ce nu vreau sa ma gandesc. S-a terminat si berea, s-a terminat si Vama.

Tocmai am ajuns in NY, tocmai am aflat ca maratonul pentru care m-am antrenat 6 luni s-a anulat, tocmai mi-am comandat un Blue Moon alaturi de ea. Eram convins ca e inceputul unui nou inceput, ca saptamana asta departe de grijile Bucurestiului, departe de fantomele trecutului ne va aduce din nou in acelasi univers. Berea cu gust dulce era in sfarsit un lucru pe care amandoi il placeam. Era resetarea de care aveam nevoie.

Un Heineken din partea unui localnic caruia ii parea rau ca a trebuit sa zburam 7000 de km pentru a gasi un NY inca afectat de Sandy. Eram pe Staten Island, de unde trebuia sa inceapa maratonul, si ma simteam ca acasa. Eram 4 clienti si barmanita care ne facea sa ne simtim ca in sufrageria ei. Un ultim moment in care mai credeam in salvarea universului in care m-am bagat cu 7 luni inainte cu capul inainte.

Eram in sfarsit singur cu un Budweieser. Ea ma astepta in casa noastra temporara si eu ma bucuram ca e departe. Si mi-am dat seama ca o sa aterizam in Bucuresti si o sa ies din universul asta bolnavicios in care in sfarsit ma simteam sigur pe viitorul meu. Vroiam sa beau o singura bere si apoi sa ma intorc sa fac dragoste cu ea. Vroiam o ultima seara de dragoste inainte de un razboi la care nu ma asteptam. Si am mai ramas inca 3 beri. Imi era frica de corpul ei dezgolit. Ma temeam ca m-ar putea convinge ca e ok sa fii fericit, ca e ok sa iubesti pe cineva mai mult decat pe tine. Am ramas la cele 4 beri si stiam ca aman cu cel putin un an momentul in care sa ma simt ca un om mare.

Si a venit si ultima bere de pe anul asta. Ultimul moment din 2012 care merita tinut minte. Un Tuborg la draft. Un pranz ca oricare altul in mod normal. Gandurile trebuiau rostite, deciziile asumate, berea trebuie bauta. Pana la capat. Preferabil din sticle sau cutii de cel putin 500ml.

P.S. Si a mai fost Tuborgul la 0.33 baut dupa sfarsitul lumii. Cel putin dupa sfarsitul lumi noastre. Si a fost ca o diploma primita ca sa certifice faptul ca s-a terminat un an scolar. Ea era de mana cu altcineva. Eu beam bere la 0.33. Restul e doar hamei, malt si apa.

Patul pustiu

Filed under: Obsesii,Personal — Gelu October 26, 2012 @ 14:38

M-am trezit transpirat. Am crezut ca am avut un cosmar dar nu-mi aduceam aminte nimic. Pentru o clipa in timp ce-mi numaram picaturile de transpiratie care-mi alunecau pe frunte credeam ca e din nou vara. In schimb era foarte frig in camera cu o singura persoana in pat. Am adormit cu usa deschisa. Mi-am aprins o tigara si mi-am deschis o cutie de bere. Era 8 dimineata iar eu nu intelgeam nimic. Nici acum nu inteleg ce s-a intamplat. In jurul meu toate lucrurile pareau sa-mi strige “Esti singur intr-un pat pustiu” desi eram eu in el. Eram lovit de un sentiment de gol profund. Ceasul nu-si mai schimbase cifrele de o vesnicie. Mi-am pus mana pe piept. Nu simteam nici o bataie. Nici puls. Mi-am pus centura pe care o folosesc cand alerg si ceasul a inceput sa-mi arate numarul de batai ale inimii. Indica 150. De obicei sprintez ca sa ajung la asemenea numar. Acum stateam pe pat si nu-mi simteam inima.

Ma simteam intr-o bucla pseudo infinita. Ma gandeam doar la faptul ca ma gandesc ca sunt intr-o bucla. Era imposibil sa-mi dau seama care era conditia de iesire din ea. Ceasul imi arata acum 160. In tot pustiul asta mi-a rasarit in minte imaginea unui copil care rade inocent. Mi-a luat ceva timp sa-mi dau seama ca eram eu acum cateva secole. Imaginea parea atat de recenta. Parca mi-o inregistrasem in minte chiar ieri. Sau in timpul noptii. In timp ce dormeam. Ma uitam la gandul asta atat de indepartat si mi se facea dor de acea senzatie. Initial ma bucura privirea pe care o regaseam in trecutul atat de indepartat dar treptat a inceput sa ma doara chiar daca intre timp ceasul indica un constant 90.

Trebuia sa scap cumva de imaginea ingrozitoare cu mine ca si copil razand cu pofta. Am mai baut din berea desfacuta si mi-am deschis calculatorul in cautare de ceva care sa ma faca sa uit, sa revin la normal, sa fiu pregatit sa ajung la birou intr-o ora. Solutia era sa incerc sa ma indepartez cat pot de mult de starea de atunci. Nu puteam sa o las sa-mi influenteze restul zilei. Am intrat pe un site porno si am inceput sa ma masturbez frenetic uitandu-ma la primul filmulet care mi-a iesit in cale.

Dincolo de oglinda

Filed under: Obsesii — Gelu January 13, 2012 @ 15:13

Acum cativa ani eram intr-un club din Bucuresti si cautam scarile care sa ma scoata din subsolul plin de fum. La un moment dat a aparut in fata mea un tip care purta un tricou foarte asemantor cu al meu. Am vrut sa-l evit prin partea dreapta dar si el a vrut sa faca acelasi lucru asa ca m-am dat in stanga. Asa a facut si el. Dupa ce s-a mai repetat povestea de doua ori am dat totusi sa trec. Atunci m-am lovit cu capul de oglinda din fata mea. Ai crede ca ar fi trebuit sa-mi dau seama ca e vorba de o oglinda si nu de fratele meu geaman care ma imita.

Eram intr-o seara in vama. Era defapt noapte. Sandalele erau aruncate undeva pe langa stalp si berea imi era in mana. In timp ce imi etalam dansul cu picioarele goale pe nisip mi-am adus aminte de acea oglinda din club si am plecat spre mare. Am intrat cu picioarele in apa linistita si m-am cautat in luciul apei. Nu m-am gasit. Luna se reflectata in larg dar eu eram singur pe mal. Se auzea muzica de la Stuf si se vedeau siluetele pline de umbre dansand in jurul becului. Eu nu aveam nici umbra, nici reflexie. Singur pe un mal uitandu-ma la oglinda pustie. Am ramas asa toata noaptea. A fost ciudat. Mai statusem de multe ori singur cu berea in mana pe malul marii si de fiecare data imi facea placere sa fiu doar eu cu mine, fara agitatia caracteristica acelor zile de vara. De cele mai multe ori insa nu reuseam sa stau asa prea mult pentru ca mereu se gasea cate un pustan sa vina sa-mi ceara o tigara sau cate o pustoaica sa ma intrebe daca nu vreau sa impart berea cu ea. In noapte aia insa nu m-a deranjat nimeni. Am ramas asa pana dimineata. Doar eu.

Cand soarele a inceput sa se reflecte, si el, m-am ridicat. Aveam acelasi sentiment ciudat ca am pierdut ceva. Ca m-am ratacit pe undeva si nu reusesc sa mai ma gasesc. Am dormit pana pe la 2. Desi in cort era o caldura ucigatoare nu transpirasem nici macar o picatura. Cand am iesit unul dintre colegii de betie m-a batut pe spate: “Bravo ma! Esti cel mai tare!. O sa te mai vezi cu ea?”. Il priveam mirat fara sa inteleg nimic din ce spune.

“Aseara, tipa…” a continuat tot el. “Ai fost atat de praf incat nu mai tii minte? Te-ai pupat toata noaptea cu o bunaciune. Am crezut ca o sa v-o puneti acolo. Nu mai tii minte nici rasaritul cand ii tipai in gura mare ca ea e sufletul tau pereche? Esti praf!”

Un pumn de chilly si un praf de busuioc

Filed under: Din viata,Obsesii — Gelu March 31, 2011 @ 03:58

Eram sub dus cand mi-am adus aminte de intrebarea unei prietene.

Mi-am dat seama ca ar fi cazul sa raspund mai ales ca de cateva zile nu reusesc sa ma culc inainte de ora 3.

In mod normal atunci cand folosesc ceapa folosesc si usturoi. Nu prea pot sa-mi imaginez cum e sa calesti ceapa fara sa pun si usturoi. In seara asta mi-am dat seama, dupa ce aveam legumele in unt, ca lipsea ceva. V-ati prins ce. Sincer, nu m-am mirat atat de tare. Niciodata nu am reusit sa gatesc de doua ori la fel. Cred ca asta e unul din motivele principale pentru care stau uneori 4 ore in fata unei tigai. Sunt curios ce gust o sa aibe mancarea la sfarsit.

Azi, de exemplu, am incercat sa fac Pui cu Smantana. Defapt chiar asta am facut. Undeva intre pumnul de chilly, praful de busoioc si aroma data de coriandu s-a pierdut gustul mancarii pe care o stiam de acasa. Tot timpul “gresesc” undeva. De exemplu mi-am dat seama ca ar fi trebuit sa folosesc mai multa smantana, mai putina faina si sa las puiul la rumenit mai mult timp. De fiecare data cand ard putin mancarea imi spun ca data viitoare o voi lua mai repede de pe foc. Dar nu ma pot abtine sa nu o tin cat mai mult pe flacara aragazului. Poate gustul va fi si mai intens. Si o ard. Asa se naste aroma unica de “putin ars”, cum imi place mie sa le zic colegilor cand se iau de indemanarile mele culinare la birou.

Sunt totusi unele lucruri pe care sunt convins ca nu o sa le mai fac. De exemplu nu o sa-mi mai ia niciodata 10 ore sa fierb o oala de fasole. Mi-am invatat lectia: se lasa la inmuiat peste noapte si se schimba de trei ori apa.

Uneori ma apropii destul de mult de o reteta “perfecta”. Daca as fi pus mai multa ceapa si mai putin busuioc iahnia de fasole ar fi fost GENIALA!!! Crezi, dragul meu prieten, care inca nu stii la ce intrebare raspund in randurile astea, ca data viitoare cand am facut iahnie am folosit mai multa ceapa si mai putin busuioc? Exact: NU! Nu am mai pus ceapa de loc si am inlocuit busuiocul cu o tona de curry. Fasole batuta si curry. Demential gustul. Cam puternic pentru unii, prea discret pentru altii, echilibrat pentru nevoile mele gastronomice de atunci (mancasem la pranz o shaorma si vroiam ceva putin aromat si usor).

Acum un an am avut o disputa pe teme culinare cu mama. Imi reprosa ca eu gatesc doar omlete si cartofi prajiti (poate asta era adevarat acum 2/3 ani) iar eu i-am spus ca ea nu stie sa gateasca. Pur si simplu repeta niste retete pe care le stie de 30 de ani. Nu schimba nimic. Nici proportiile, nici locul de provenienta al ingredientelor, nici condimentele. Nimic. E ca si cum ai manca aceleasi racituri, sarmale si salata de beuf in fiecare an de craciun. Desi e practic acelasi gust, de ce am trecut de la fascinatie la dezgust fata de raciturile de porc?

Raspunsul pe scurt: caut gustul perfect dar nu fac nimic ca sa il gasesc. Sunt convins ca voi inchide ochiul aragazului la un moment dat, voi inchide privirea, voi gusta si va fi exact cum speram, fara sa-mi dau seama pana atunci ca asta caut.

Citeste in continuare…

Too much love will kill you

Filed under: Obsesii,Personal — Gelu November 23, 2010 @ 16:16

Too much love will kill you. Inevitabil.

Eu am o problema. Am multe probleme, obsesii si defecte dar cred ca cea mai mare dintre ele este faptul ca nu reusesc sa fiu singur. Sa stau mai mult timp doar eu cu Gelu, fara iesiri la bere la argentin, fara intalniri mai mult sau mai putin romantice, fara casual sex cu pustoaice cunoascute in club. Reusesc sa-mi refuz uneori o bere bauta cu o persoana draga, reusesc chiar sa spun nu cand ma suna sa ma cheme la ea, reusesc uneori chiar sa stau o zi singur. Dar cam atat. Nu pot sa fac asta timp de cateva zile consecutiv, nu pot sa ma retrag “intr-o pestera” si sa tip. Chiar daca imi propun sa stau singur cateva zile nu reusesc decat ca la primul moment de “singuratate” sa apelez la cineva sa ma scoata din starea aia. Si e atat de simplu acum. Un simplu telefon. Un mail. Un mesaj pe Facebook si “ai scapat” de singuratate. Imi dau seama insa ca nu fac decat sa fug de mine. Cred ca mi-e frica de ceva. Mi-e frica de faptul ca Gelu nu e decat un animal dependent de altii.

Am vrut ca asta sa fie cadoul meu de 24 ani. Doua saptamani izolat intr-un loc indepartat in care nu puteam decat sa-mi pun intrebari la care sa raspund. 16 zile in care nu puteam fugi. Mi-am impartit insa cusca numita India cu altii. Am fost din nou prea las. La 25 de ani insa vreau sa fac asta. Vreau sa-mi ofer placerea de a ma confrunta cu o stare de singuratate acuta. Vreau sa ajung in Vietnam singur, fara nici un plan, fara nici un tel, cu aproape nici o legatura cu lumea de aici. Sunt convins ca o sa ajung dupa doar 2 zile sa am toate sertarele goale si toate conversatiile din ele sa fie aruncate intr-un camp de orez. Vreau sa ajung sa fiu nevoit sa pun intrebarile la care merita sa-mi raspund. Nu vreau ca raspunsul sa fie influentat de nevoia de atentie, de cunoastere sau de sex. Nu vreau sa fiu maratonistul care alearga in jurul lumii ca sa se gaseasca tot pe el. Vreau sa fiu maratonistul care alearga cu el pana oboseste si apoi trebuie sa-l duca in spate restul drumului.

As putea incerca sa fac asta si aici. E atat de greu insa sa spui nu. Sa iti zambeasca cu o privire ciudata in club si tu sa nu ii raspunzi. Sa te ia la dans si dupa ce se termina melodia sa te intorci la tine pentru ca stii ca indiferent de ce ai descoperi in spatele zambetului ei tu tot un necunoscut o sa-ti ramai. E greu sa-ti refuzi fericirea.

Platonic…

Filed under: Din viata,Obsesii — Gelu October 22, 2010 @ 14:27

Conceptul de “iubire platonica” s-a tot modificat pentru mine in decursul timpului. A trecut de la “iubire secreta” la “relatii” in care sexul se rezuma la niste felatii prin colturi intunecate de Politehnica sau pur si simplu o obsesie pentru un bibelou. Daca ma intrebati acum ce inteleg prin “iubire platonica” va spun sincer ca nu stiu. Acum putin timp credeam ca am gasit raspunsul…

Acum milioane de ani eram in micul meu colt de rai langa Irene. Am iubit-o mult. Iubesc in continuare ideea de Irene, tanjesc si acum la sentimentele acelea curate, la lipsa dorintelor sexuale, la faptul ca era suficient sa o tin de mana ca sa fiu fericit. Extrem de fericit. Am sarutat-o la cateva saptamani dupa ce am facut-o prima oara sa planga, am facut-o sa vibreze inainte sa indraznesc sa o iau de mana, m-a facut sa ma simt complet printr-o privire si un nas indreptat in sus. Ea a fost, si va ramane, prima mea dragoste impartasita si una din iubirile platonice care m-au facut sa fiu Gelu. M-am intalnit cu ea recent, dupa secole in care nu am mai stiut nimic de ea. Dealul inflorit a fost inlocuit cu o carciuma din Bucuresti. Discutiile despre umbre s-au transformat intr-un schimb monoton de amintiri si planuri de viitor dar eu tot nu puteam sa ma satur de privirea ei curata si de zambetul ei blond.   Am ajuns la mine, a adormit pe pieptul meu si desi eram mai intimi ca atunci cand eram una si aceiasi persoana nu puteam sa ma gandesc decat la faptul ca sunt fericit sa ma intalnesc cu momentul de Inceput. Am inceput sa cred din nou in iubiri platonice, sa insemne altceva…

Eram la inceputul facultatii cand am inceput sa ma uit ca un nebun dupa o tipa ciudata care parea ca traieste in lumea ei in nebunia din Regie. O vedeam mereu singura. Am observat-o prima oara la orele de sport in timp ce juca volei. Parea rusinata de faptul ca e fata si incerca sa ascunda asta prin haine largi, privirea ei parea ca trece prin tot si mai ales prin toti. As fi putut sa stau in fata ei si sa o privesc obsedant si nu m-ar fi observat. Timp de doi-trei ani am tot admirat-o si atat. Nu indrazneam sa risc sa o scot din lumea ei si sa o fac o mica parte din lumea mea (era de mult o mare parte din ea dar incercam sa-mi ascund asta, nu vroiam sa-mi recunosc o noua iubire platonica…). Intr-un final ne-am vazut pentru o secunda… a doua zi pentru doua secunde… dupa mai mult o luna am reusit sa vorbim timp de aproape un minut… era omul acela ciudat care ma facea sa ma simt special doar pentru ca o cunosteam.

A trecut mult timp de la prima privire. Am ajuns sa dansez langa ea intr-un club. Am ajuns sa ma bucur de bucuria ei cand asculta o trupa dubioasa, sa sar langa ea si sa fie mai umana ca niciodata. Nu mai era omuletul acela ciudat care bantuia singura prin ploaie prin fata caminului. Avea un nume, avea breton, avea formele unei femei, avea miscarile unui hipster, avea privirea unui om real… Stabilisem inainte sa ajungem in club ca o sa dorm la ea in seara aia, vroiam sa-mi fie clar ca pentru mine o “iubire platonica” e o tipa pe care nu vreau sa o pierd pentru un moment in care-mi mangai orgoliul. Inainte sa plecam mi-a zis ca nu mai pot veni la ea… ca a vazut cum o privesc… nu faceam decat sa ma bucur de ea fara sa vreau sa schimb ceva sau sa…

In seara aia “iubirea platonica” a fost o noapte petrecuta intre doua pustoaice pe care tocmai aflasem cum le cheama…

Despre o bere

Filed under: Din viata,Obsesii — Gelu July 15, 2010 @ 00:18

Nu e vorba despre “o” bere neaparat… au fost multe astel de beri, care in momentul respectiv erau “acea” bere pe care nu o voi uita niciodata. Nu va asteptati sa fie vorba de “prima bere cu tata” (sincer nu stiu cand am baut-o) sau astfel de “clisee”. E vorba de “o bere” pur si simplu…

Prima bere pe care o tin minte e de acum 8-9 ani. Sunt convins ca am baut si inainte dar prima pe care o tin minte e un Ciuc Brun (nu se mai face, nu-i asa?) baut dupa un meci de baschet. L-am baut cu tipul care ma invata baschet. M-am ametit destul de tare. Sentimentul a fost grozav. M-am hotarat ca berea mea preferata e Ciuc Brun. Nu stiam de ce, poate doar datorita senzatiei pe care o asociam cu acea bere.

A urmat o perioada in care ieseam cu colegii mei de birou liceu in care ei beau Timisoreana si eu insistam ca berea mea preferata e Ciucul Negru. La un moment dat, nu stiu de ce, probabil nu mai aveam decat 10.500 de lei in buzunar, mi-am luat si eu Timisoreana. Asta se intampla acum 8 ani… cred ca a fost dragoste la prima vedere… 10.500/12.500 sticla pe terasa din centru…

De atunci cred ca majoritatea povestilor mele legate de bere sunt legate de Timisoreana. E poate doar o obsesie dar…  ma defineste… am baut-o in Budapesta, New Delhi, pe Bucegi, pe Rarau, in Vama, in Timisoara… si mai ales in Argentin si Pirahna… (evident, si acum am o Timis langa mine)

Totusi nimic nu se compara cu o bere (a se citi Timis) in drum spre mare… sau cu o bere pe malul marii… cu o cutie desfacuta cand rasare soarele la stalp… cu primul “Noroc” cu tipa cu care crezi ca o sa fii “forever and ever”…

Sincer, daca ar fi sa aleg intre sex si bere as alege…

Promisiune

Filed under: Obsesii,Personal — Gelu June 22, 2010 @ 14:00

Acum 3 luni am intalnit-o intr-un club slab iluminat din Bucuresti pe Iisus. Cred ca ne comandam amandoi niste Timisoreana la bar si am luat-o ca un mare semn. Am inceput sa vorbim despre diferite prostii, chestii fara importanta in principiu, pana cand am ajuns la o discutie despre dependenta mea de nicotina. Nu i-a placut. Am incercat sa schimb subiectul invitand-o la dans. Din pacate dupa cateva melodii decente o pseudo manea a inceput sa se auda asa ca am inceput din nou sa vorbim. Nu vroiam sa aduc din nou in discutie subiectul “tigari” asa ca am intrebat-o daca are ceva planuri de viitor. Iisus urma sa plece in Canada peste doua saptamani. Urma sa stea aproape 3 luni. M-as fi speriat putin daca vroia sa emigreze cu totul. Nu stiu de ce am confundat Canada cu Cambogia dar i-am promis ca daca se intoarce nevatamata in Romania ma voi lasa de fumat. A fost incantata de promisiune si ne-am intors pe ringul de dans. Speram totusi ca dupa multe Timisoreana vom uita amandoi de promisiune.

M-am trezit dimineata cu o mare durere de cap dar tot nu uitasem de Iisus si de promisiunea facuta. Din pacate nici ea nu a uitat si mi-a trimis un mesaj a doua zi: “Ne vedem nefumatori peste 3 luni si ceva…”. Toate astea se intamplau acum 3 luni… peste doua saptamani se intoarce din Canada. Inca nu m-am lasat de fumat. Am tot incercat. Se pare ca e mult mai greu decat credeam eu acum 2 ani cand m-am apucat. Asa am ajuns in situatia de acum: nu as vrea sa-mi incalc promisiunea fata de Iisus dar nici nu pot sa ma las de fumat. Se pare ca exista o singura solutie: sa gasesc o posibilitate prin care sa o omor pe Iisus. Pleaca din Toronto peste exact 13 zile. Face o escala de cateva ore in Amsterdam si aterizeaza pe la 6 pm in Bucuresti. Pana acum nu am fost prea inspirat in a gasi solutii de a face unul dintre avioane sa se prabuseasca dar mai am aproape 2 saptamani sa gasesc o solutie. Pana una alta mi-am cumparat bilete de avion Bucuresti – Amsterdam si retur cu plecare peste 12 zile si sosire peste 16. Singurul plan mai concret pana acum e sa dresez o pisica pe care sa o trimit la cala cu avionul ei si pisica sa iasa din cusca si sa scoata cateva cabluri esentiale pentru avion. E un 737.

Aveti o idee mai buna pentru ca i-am promis… nu trebuie sa se intoarca nevatamata din Canada…

Inapoi la origini

Filed under: Aberatii,Din viata,Obsesii — Gelu June 2, 2010 @ 00:02

În ultimii ani m-am tot plâns că mie îmi plac dimineţile petrecute în braţele unei “Ei” şi că sexul nu este decât modalitatea prin care pot obţine asta. Într-una din dimineţile astea mi-am dat seama că în fuga mea de a completa liste am uitat că poţi să te trezeşti dimineaţa lângă ea şi fără să o pentrezi cu câteva ore înainte. Poţi să o ţii in braţe fără să-ţi doreşti să-i simţi sânii. Poţi împărţii patul cu ea şi doar pentru a-i povesti traume din copilărie.

Poate că toată povestea cu “trebuie să facem sex ca să ne putem bucura de dimineaţa ce va urma” nu a fost decât o modalitate de a mă face să nu mă consider o aşa mare curvă de om. Acum ceva timp o bună prietenă mi-a spus că în liceu se culca cu tipii cu care ieşea după o săptămână ca să vadă care dintre ei îşi doreşte doar sex şi care mai mult de atât. M-a marcat prea mult şi vroiam să trec peste bariera sexului ca să văd dacă merită să încerc mai mult. De ce nu mi-a spus nimeni că unele lucruri au sens doar în liceu?

Există plăcere dincolo de sex?

Nu nu nu nu

Filed under: Aberatii,Examene,Obsesii — Gelu January 27, 2009 @ 20:58

Ideea in sine m-a fascinat. O pagina plina de “nu”. Mi-a fost frica sa dau direct la ea. A trebuit inevitabil sa rasfoiesc cele aproape 200 de pagini. Am fost dezamagit ca “nu-urile” incepeau de pe penultima pagina. Am fost dezamagit ca toate erau formate din doua litere. Nici o tresarire. Nici o forma. Nici un ecou. As vrea sa cred ca fiecare “nu” e defapt un strigat de ajutor, o chemare, un cantec dar in lipsa scrisului tremurat nu pot decat sa consider ca nu inseamna nimic… 257 e un numar prea rotund. Scrii un “nu”, apesi de 8 ori insiruirea “CTR + A”, “CTR + C”, “CTR + V”, “CTR+V”  si pentru autencitate mai scrii inca un “nu…” la final…  Unde e strigatul? Unde e Zizi? Unde e durerea provocata de paienjenii de pamant? Ne pierdem in pixeli si biti dragii mei. 3, 5, 17, 257, 65537.

Imi rasuna in minte durerea vulpii care striga : “Nu, nu, de o mie de ori nu, nu sunt fiica ta”. Strigatul chinuit in mii de bucati lasa un ecou care nu se lasa pierdut. Incerc degeaba sa-mi spun ca urma lasata pe foaie are ca singura menire sa acopere sunetele orgasmice venite dintr-o lume in care serpii nasc vulpi, in care oamenii nu au nevoie de metafore si in care intunericul rasuna a ploaie.

Sec despre sex oral

Filed under: Aberatii,Obsesii — Gelu December 9, 2008 @ 01:59

Imi place sa fac sex oral. Sa fac si sa mi se faca.

Acum dupa inceputul puternic sa incep sa ma scuz. Sunt racit. Tremur, transpir, ma doare gatul ingrozitor si nu pot dormi. Oare am febra? Nu cred. Sa revenim.

Nu prea stiu cum sunt tipii in ceea ce priveste sexul oral asa ca o sa vorbesc doar de fete. Apropo, astept comentarii (pot sa fie si anonime, dar macar sa stiu ca sunt pe campii). (a inceput sa ma doara si splina, I am going to die)

Sunt trei tipuri de tipe: 1) unele care nu concep ca ar putea sa faca ceva atat de “murdar”, 2) unele care nu asteapta sa le ceri si carora le face o mare placere sa inghita la sfarsit iar cea de-a treia categorie se afla undeva pe la mijloc,  unele mai intr-o extrema sau in alta dar majoritatea pe la mijlocul intervalului.

  1. Nu vor sa vorbeasca despre asta, se supara daca insisti si sta undeva “scris” ca nu o vor face NICIODATA. Multe dintre ele nici macar nu accepta ca tu sa le faci lor cunnilingus caci dupa aia ar trebui sa se simta vinovate. Din pacate multe dintre tipele “din aceasta categorie” sunt si adeptele curentului: “Let’s make sex but never talk about it”.
  2. Desi ai crede ca atunci cand ai dat peste o astfel de fata ti-a pus Dumnezeu mana in cap, lucrurile sunt putin mai complicate. Imagineaza-ti ca stai linistit in trenul spre Brasov cand ea se hotaraste ca “she wants a piece” si nu accepta raspunsuri de genul: “Lasa ca ajungem indata la hotel” si incepe sa te excite desi e clar pentru toata lumea ca nu aveti unde sa continuati jocul. Sau, cum e ca de fiecare data cand incercati sa va plimbati romantic printr-un parc sa te intrebi daca ai destui bani pentru amenda? Nu e o jucatoare in echipa. Daca trebuie sa o imparti cu o alta tipa e foarte probabil sa devina foarte posesiva pe partea de final. (daca cealalta tipa face parte din aceeasi categorie atunci lucrurile vor deveni de-a dreptul messy.) In ciuda celor spuse mai sus e perfecta pentru o aventura de-o noapte cand vine vorba de chefuri, calatorii cu trenul sau de ce nu o relatie de lunga durata :)
  3. Aici se complica lucrurile. Daca in cazul primelor doua categorii lucrurile erau albe sau negre aici nuantele de gri sunt foarte greu de interpretat. Care e diferenta dintre fetele “din aceasta categorie” si cele din “categoria 2”? Iti va fi destul de greu (daca nu imposibil) sa le convingi sa-ti faca o felatie intr-un parc sau alt loc public unde e clar ca “she won’t get any”. Care e diferenta fata de  “fetele cuminti”? Daca “contextul” e potrivit nu vor ezita sa faca sex oral dar de cele mai multe ori vor astepta “sa iti fie datoare”. In cele mai multe cazuri, prefera sa nu inghita la sfarsit, si multe dintre ele sunt absolut ingrozite de ideea ca el ar putea ejacula in gura lor.

Transpir in continuare si e posibil sa delirez. Girls, va rog, aruncati cu rosii :)

P.S. Stiu ca sunt un porc misogin dar macar am o scuza: sunt racit :)

Cele 5 minute de dupa

Filed under: Obsesii — Gelu November 22, 2008 @ 18:20
  1. Privesti cu vinovatie pe cea de langa tine si iti spui “trebuia sa nu vin, ce o sa zica ea…” apoi se lasa un moment prelungit de tacere.
  2. Te ridici si te imbraci cu un zambet de superioritate in timp ce ea sta inca intinsa pe pat: “Stiam ca va ceda…”
  3. Stai coplesit cu ea in brate sarutandu-i gatul: “Ce frumoasa regasire…”
  4. Cele 5 minute de dupa sunt defapt cele 5 mintue dinainte pentru ca stii ca mai e atat de putin timp in care sa va bucurati unul de celalalt. In cateva zile vine logodnicul…
  5. O astepti sa vina de la baie si apoi te duci sa faci tu dus. “Poate fi mai carnal de atat?”
  6. Te joci cu mana ei si ii raspunzi la zambet. “Da, vom fi mereu atat de fericiti!”
  7. Iti inchei slitul si continuati sa fiti doi amici printr-un parc intunecat
  8. Pui mana pe telefon si ii spui  EI ca o sa ajungi in 5 minute, tocmai terminai berea cu colegii de servici in timp ce ea isi cauta hainele pe langa pat
  9. O tii 5 minute in brate dupa care o intrebi retoric: “Nu-i asa ca nu o sa ne mai intalnim niciodata?”
  10. Adormi imediat ce ea se ridica de pe tine… “Maine am sedinta de la 9!!”

Ce ramane dupa

Filed under: Aberatii,Din viata,Obsesii,Personal — Gelu August 21, 2008 @ 22:03

Si totusi, ce ramane dupa o ultima intalnire in care ii zici ca lucrurile nu pot continua asa? Amintirile? Se mai gandeste cineva la prima seara in care ati strabatut impreuna intunericul in cautarea de baruri uitate de lume? Crezi ca ea isi mai aduce aminte de timiditatea primului sarut si de cate ori te-a impins pentru ca nu simtea ca e pregatita? Ramane poate regretul ca nu ai invatat nimic. Postmortem-ul nu iti aduce nimic nici ei nici tie. Crezi in continuare ca esti tanar si poti sa te joci de-a relatiile pana cand ajungi sa te complaci intr-un schimb de replici cu alt om mare. Si apoi? Ramane tremuratul hemoglobinei in vene atunci cand ii vezi mana atingand-ul pe colegul tau. Te-ai pricopsit cu 2 giga de poze din a caror pixeli nu poti trage nici o concluzie. Dusul sub care i-ai sarutat prima oara sanii continua sa spele de pacate alti pacatosi. Miile de linii pastrate in arhiva nu o fac sa-i dea drumul la mana. Platforma pe care ti-a spus “Nu” incepe sa fie vizitata de mai multi de tine. Intrebarile cunoscutilor despre “ce mai face Ea” nu au cum sa-si mai gaseasca un raspuns in tine. Ramane copilul pe care il vezi de doua ori pe saptamana si a carui tata esti doar pentru ca ii platesti in fiecare luna pensia alimentara? Scaunul din bucatarie pe care statea ea in timp ce-i gateai spaghete s-a rupt de mult sub povara amintirilor. Ultima oara cand ati incercat sa faceti dragoste nu era “ultima” atunci, poate daca stiai o sarutai mai mult pe spate. Intersectia la care s-a facut rosu exact cand porneati spre un viitor comun va ramane acolo pentru o viitoare calatorie, caci, nu-i asa, pamantul nu e chiar atat de infinit cum am vrea sa credem. Viscolul prin care ati trecut in timp ce-i povesteai despre insoritul viitor nu-ti va incalzi noptile in care te vei simti a dracului de singur. Cei 10.000 pe care ti i-a dat pentru sticla de fanta au fost de mult furati. Ramane cuierul care se reazama acum de masa si pe care ea isi punea fularul mov. Mailurile stau intr-un folder special dar se vor muta in Trash la clickul unui buton. Cutiile de bere stau nedesfacute dar dupa prima betie se vor duce si ele pe urma sticlelor de vin baute in noptile in care-i simteai coapsele alaturi. Raman cazaturile luate impreuna pe partia de incepatori. Animalele de plus s-au aliat acum impotriva ta. Umbrele pe care stie ca le-ai vazut acopera misterele altuia.

Si totusi? Ce ramane dupa?

Revulter cun darmut as miunt rifti

Filed under: Obsesii — Gelu @ 19:41

Cand eram in liceu mi se pareau ridicole incercarile autorilor de manuale sa gaseasca explicatii pentru anumite metafore si asa s-a nascut versul de mai sus… revulter cun darmut as miunt rifti.

De fiecare data cand citesc/vad o stire despre o sinucidere mi se pare ridicola incercarea “autoritatilor” si a jurnalistilor de a gasi motivul care a dus la acel “fapt necugetat”. Cateodata nu e atat de simplu si nu toti se arunca de la etajul 10 pentru ca “Maricica nu ma mai iubeste si acum e cu Maricel”. (A se citi “A perfect day for Bananafish“)

Singurul motiv pentru care m-as sinucide ar fi pentru “a ma amuza” pe seama specialistului de la interne care incearca “sa desluseasca” motivul care l-a impins pe tanarul de 22 de ani sa faca acest gest necugetat.

Obsesiile altora

Filed under: Aberatii,Obsesii,Povesti — Gelu July 28, 2008 @ 13:14

S-a trezit ca-n fiecare dimineata la 8:30 cu alarma telefonului sunand a “Macarena” desi de cateva luni n-o simtea decat o vesnica cantare de Antonio Salieri. Nu vroia decat sa faca “altceva”. Nu stia nici el exact ce dar era destul de usor de definit “altceva” prin excluderea lucrurilor ce le facea in fiecare dimineata/zi/seara. Ar fi vrut sa-si puna planul in aplicare inca de la prima ora dar nu s-a putut convinge sa sara peste dus, mic dejun sau verificatul emailului. Pentru cateva secunde s-a gandit sa bata in peretele vecinei sa o invite la o “cafea” dar si-a adus aminte ca a auzit-o aseara cum facea sex deci e posibil s-o refuze ca de fiecare data cand nu a invitat-o sa-l paraseasca pe nemernicul de mecanic care-o facea sa tipe de la 11:35 la 00:05 in fiecare seara de luni, joi si vineri. Amana “altceva de dimineata” pentru o dimineata de luni. Azi e marti deci ar fi bine sa mearga linistit spre metrou.

Vara ii place cel mai mult pentru toate maieurile care strabat trotuarul si pentru toate fustele care se chinuie cu traficul. I se pare ciudata fascinatia lui pentru decolteuri si impotenta de care da dovada in fata zambetelor false dar e si el om si nu poate sa-si controleze spasmele simturilor. Ar fi vrut macar in dimineata asta sa se apropie de bretonul brunetei care se urca in Fordul Focus cu numere rosii si sa-i faca o carare in dreptul nasului dar fiind dimineata nu ar fi vrut sa-si distruga bucuria lunii ce va urma. Si-a adunat si obsesia lui pentru carouri maro langa cerculile portocalii de pe pantalonii bej si a inceput sa coboare in gaura de sarpe in care scria “EP A R AC”.

Scarile rulante i-au adus in fata o freza imperfecta. Ar fi vrut sa puna mana pe suvitele razlete, sa mangaie si sa treaca. Si-a ridicat mana, a apropiat-o de capul din fata dar in ultimul moment a simulat ca-si saluta un prieten imaginar ducadu-si apoi mana la frunte, mangaind-o cu gingasie ca si cum ar incerca sa-si vindece o tumoare mai putin imaginara. 34 de trepte, nici un pas, 20 de sani pe contrasens, 53 de tocuri si nici macar o portie de cartofi prajiti.

Peronul era plin de oameni ca oricare alti oameni. 9:23 deja deci ar putea foarte usor sa se minta ca nu mai e dimineata (cine oare si-ar da seama?). Femeia de 25 de ani de langa automatul de cola parea a fi cea mai roscata fiinta de acolo asa ca a fost previzibil cand barbatul nostru s-a apropiat de ea si a intrebat-o: “Cum ar arata o dimineata Altfel pentru tine?”. Raspunsul a venit foarte natural:

“M-as trezi ca de obicei la 8:30, as face The morning stuffs, as veni la Metrou la aceiasi ora numai ca in loc sa astept metroul spre Stefan cel Mare l-as astepta pe cel spre Gara de Nord. As ajunge la gara, mi-as lua un bilet spre Busteni, as ajunge acolo, as urca cu telecabina pana la Babele si mi-as continua drumul spre crucea de pe Caraiman. Odata ajunsa acolo mi-as deschide cutia de bere luata din gara, as privi Busteniul inca o data si m-as aruca in gol. Cam atat. Dupaamiaza  nu stiu ce as mai face.”

Cu un zambet sincer pe fata a luat-o de mana si a chemat-o sa astepte pe partea cealalta a peronului. Domnisoara l-a urmat si asteptau impreuna metroul care sa-i duca la gara.

In momentul in care garnitura a intrat in statie i-a dat drumul la mana si s-a aruncat in fata trenului.