Străbăteam aproape inconștient străzile înguste din Kathmandu când am dat peste un bătrân care vindea pietre. Pietre și atât. Grămăjoare adunate, după spusele lui, de la poalele Himalayei. Erau 10 sau 15 rupee. Mi-am luat și eu o pungă cu gândul că îmi voi păcăli prieteni care nu își doreau magneți de frigider spunându-le că le-am strâns chiar eu de…
Un om petrece în medie 14 ore pe lună călătorind în mijloacele de transport în comun. Asta înseamnă 7 zile de socializare forțată pe an, o săptămână întreagă petrecută alături de străini într-o cutie de metal, din care ai libertatea să ieși doar atunci când a sosit Stația potrivită. Câte gânduri pierdute…câte pagini citite…câte atingeri transmise din mână-n mână, câte…
Mi-e frică de faptul că e posibil că după un „Happy End” oamenii pot fi fericiți. Mă tem că aș putea fi unul din cei bătuți de soartă să îndure fericirea în fiecare zi. Aș înnebuni. Sper că nu sunt o astfel de victimă a destinului. Nu vreau să fiu personajul unei tragedii în care ești condamnat să te simți…
Cu o săptămână înainte de a împlini 18 ani mi-am dat seama că eu de fapt nu vreau decât să fiu altfel. Nu vreau să fiu tipul care stă într-un dulap atunci când soțul sau prietenul tipei se întoarce acasă mai devreme. Eu vroiam să iubesc sincer și până la capăt. Fără compromisuri. Până una alta eram cocoșat într-un dulap…
M-am așezat la geam și întrebându-mă despre ce să scriu mi-a venit în minte un comentariu pe care l-am făcut la statusul unui coleg care anunța că a stabilit data nunții: „Ardeți recoltele și otrăviți fântânile”. Asta la o secundă după ce mi-am dat seama că aș putea scrie despre pauzele de care probabil că avem nevoie între două povești…
Acum o lună vă spuneam despre cum mă aflam în căutarea îmbrățișării perfecte. Aseară credeam, eram convins, că am găsit-o. Mă tem că nu am făcut decât să i-o ofer ei. Să îi ofer ei îmbrățișarea perfectă. Mie poate mi-e doar frică să o găsesc, mă tem de ce se poate întâmpla după. Mi-e frică de viața reală. În cărți,…
Nici nu deschisesem ochii bine când am auzit-o exclamând lângă mine: „Mă simt ca la mare!”. Da, și eu mă simțeam ca la mare. Eram într-un pat necunoscut, lângă o tipă necunoscută sub un soare nefiresc de strălucitor. Lipsea zgomotul valurilor dar simțeam căldura nisipului pe pielea ei dezgolită care îmi mângâia trupul. Avea părul răvășit și mirosea a sare.…
M-am trezit într-o dimineață și el era acolo. Era imposibil să fi apărut peste noapte dar în acea dimineață eram convins că altfel nu are cum să fie. Nu sunt cea mai conștientă persoană în ceea ce-i privește propriul corp dar nu avea cum să ratez monstruozitatea care mi-a apărut pe coapsă dreaptă. Acum că mi-am dat seama de existența…
După o săptămână mă aflu din nou la geam încercând să scriu ceva. Am un ceai de mentă în față și încerc să-mi dau seama de ce nu pot citi sau scrie în confortul propriei case. Toată săptămâna m-am închis între cei patru pereți sperând că o să fiu în stare să citesc măcar câteva pagini sau să scriu măcar…
Mi-am petrecut o săptămână în căutarea îmbrățișării perfecte. Totul a pornit de fapt cu o dorință inexplicabilă de a fi îmbrățișat după ce am citit o povestioară simpatică. Era prima oară când îmi doream explicit asta și eram convins că va fi simplu, nu e ca și cum mi-aș fi dorit să găsesc pe cineva cu care să-mi împlinesc nu…