Acest post, sau orice o să iasă, este dedicat unei prietene care acum două zile m-a întrebat de ce nu mai scriu. Așa că… o să scriu despre ce s-a întâmplat după ce m-a lăsat singur la bere și până am ajuns acasă. Am rămas singur în Argentin după doar o Azuga. Iubesc Timișoreana dar nimic nu se potrivește mai…
Acum câteva luni mi-am cumpărat bilete spre Praga. Era unul dintre puținele orașe pe care vroiam să le văd dar nu am avut încă ocazia. Eram îndrăgostit de Praga fără să îl văd. Acum însă nu o să vă povestesc despre unul dintre cele mai frumoase orașe pe care le-am văzut. Avionul decola sâmbătă 21 mai de pe Băneasa. Făceam…
Am tot scris despre experimentele mele culinare reușite. Uneori însă lucrurile nu stau atât de roz. Câteodată, după patru ore petrecute învârtind în cratițe trebuie să arunc toată mâncarea și să mă aleg cu o chiuvetă plină de vase murdare. Acum… mă întreb: în cât timp ar fi trebuit să speli vasele? Trei ore? Trei zile? Trei săptămâni? Trei luni?…
Acum aproape o lună am primit un mail de la Ina care începea așa: Hello, Gelu! Îți scriu acum din perspectiva jurnalistului care are nevoie de părerea unei persoane cu experiență în dating (you, that is 😉 ) Am zâmbit și am deschis documentul cu întrebările. Le-am citit și am zâmbit pentru că la fiecare dintre ele îmi venea să…
De când se știe aveva o slăbiciune pentru fetițe, fete și femei. Prima lui amintire e cea a chiloților lui Beatrice. Aveva 4 ani și era în grupa mică la o grădiniță care era despărțită de un gard de sârmă de școala în care urma să facă primii opt ani de studii. În fiecare zi stătea în pauze lipit de…
Eu am puține plăceri în viață. Una dintre ele îmi oferă din ce în ce mai puțină satisfacție. Fetelor, ce s-a întâmplat cu voi? E simplu: îi zâmbești și spui „Mersi!”. Atât! Încep să fiu traumatizat. Doar doamnele de o anumită vârstă îmi mai oferă acel zâmbet pe care îl caut de fiecare dată când mă las să fiu vulnerabil…
Stăteam dezbrăcați și priveam tavanul îngălbenit de la fumul de țigară când m-a întrebat: „Tu ce fantezii ai?”. „Sexuale?”. Nu știu de ce am mai întrebat ținând cont că întrebarea a fost una cât se poate de previzibilă ținând cont de stadiul pseudo-relației noastre. „Nu, despre fanteziile tale cu canguri!”. Da, oricât de puțin ne știam, tot știa de toți…
Nici nu mai știu cine ești. Dacă mi-ar vorbi cineva despre tine nu cred că aș îndrăzni să spun că te cunosc. Aș zâmbi. Eu te știu cum nimeni nu ar putea să îmi povestească. Numere pare nu au fost niciodată importante pentru mine, îmi discreditam până și propria aniversare. Și totuși, de doi ani asta s-a schimbat. Sunt întâmplări…
Am mai primit un mic „text” pe mail. Enjoy. (dacă doriți să apăreți și voi aici știți adresa de mail) Dansul în 2 e ca sexul în picioare. Simt toată fierbințeala, toată nerăbdarea, îl simt cum mă provoacă să-l urmez, să-l descopăr. Și îl urmez, amețesc, sângele îmi frige urechile, dar nu mă abandonez, nu uit de mine. Nu încă.…
E interesant cum cele mai amoroase și mai intense întâlniri se întâmplă mai ales seara. Citeam un articol recent cum că la femei nivelul de hormoni secretați este mai mare după-amiaza și seara, spre deosebire de bărbați, care sunt mai activi dimineața. Și chiar se aplică la mine. Dimineața sunt plină de energie și am chef de activități de exterior,…