Mi-am luat o sticla de bere ca sa am “curaj” sa scriu despre fetele din ziua de azi… despre fetele care se joaca cu ceilalti “just for fun” (am fost scarbit zilele astea de o astfel de fata), de “printesele” ce viseaza la baieti potenti financiari, de fete ce… dar… “Cine nu a gresit niciodata

Acesta e un blog de multumire. 🙂 Mersi Dan; mersi Claudiu. Cei care au intrat aseara pe blog, folosind IE, probabil ca acum vad o diferenta considerabila. Se vedea total aiurea, mai ales tema asta. M-am chinuit 2 ore cred sa incerc sa o rezolv dar, spre rusinea mea, nu prea stiu CSS si nici

Apropo de printese… ce s-a intamplat cu ele? Unde au disparut toate? De ce e nevoie de… o sarbatoare a copiilor ca sa apara pe un scaun de plastic, la umbra unei trestii, pe marginea unui lac… De ce nu apar in tranvai in timp ce mergi la birou, de ce nu se urca la

M-am mutat. Deocamdata nu prea am mobila, nici parchet… doar o “saltea” pe care sa dorm si sa visez frumos. Sper ca in cat mai scurt timp va arata mai bine, dar pana atunci voi scrie, cat imi va permite timpul. Deci: gelu11.ro Am incercat fara succes sa “pun mana” pe gelu.ro dar din pacate

Aceasta cred ca va fi ultima insemnare de pe acest blog. Musuroiul incepe sa se darame. De ce? Pentru ca incep sa povestesc cu entuziasm ce mi s-a mai intamplat si lumea ma intrerupe si imi zice: “Stiu, am citit pe blog”. Pentru ca multi dintre voi cred ca ma cunosc doar pt ca unele

Clujul e un oras linistit, foarte linistit; lucrul asta insa cred ca se poate zice despre aproape orice oras “de provincie” si principalul atu in fata Bucurestiului agitat in care si cel mai linistit din ardeleni ajunge sa-si piarda cumpatul. Imagineaza-ti ca in drumul dintre dintre birou si casa te opresti pentru 30 de minute

S-a lansat www.myadobe.ro , blogul Adobe Romania. Mai multe detalii pe pagina si la colegul meu Marius. Pana una alta sunt trecut si eu la “Adobisti” cu link spre blogul asta… unul mult prea personal asa ca in curand cred ca voi trece pe ceva mai “serios”. 🙂 Pana atunci ne mai auzim pe aici…

Ok… prima oara cand am dat “Post this entry” a disparut tot ce am scris… asa ca… voi fi mai scurt… Mi-e dor de vremurile in care stiam pe cine “ma pot baza” si pe cine nu… mi-e dor de prietena mea buna din liceu pe umerii careia “am plans” (a se vedea ghilimelele), pe

O banca din Cismigiu, aproape ca oricare alta banca din Bucuresti. Multi copii jucandu-se cu mingi colorate, biciclete, trotinete, leagane,pietris… Un pitic presarea pietre pe alei, pentru ca un al doilea sa gaseasca drumul… Mama grijulie: “Stefane, nu mai pune pietricele ca cad copiii de pe role!”. Stefan nimic. “Hai fii cuminte si nu mai