Acum aproape o lună am primit un mail de la Ina care începea așa: Hello, Gelu! Îți scriu acum din perspectiva jurnalistului care are nevoie de părerea unei persoane cu experiență în dating (you, that is 😉 ) Am zâmbit și am deschis documentul cu întrebările. Le-am citit și am zâmbit pentru că la fiecare dintre ele îmi venea să…
Eu am puține plăceri în viață. Una dintre ele îmi oferă din ce în ce mai puțină satisfacție. Fetelor, ce s-a întâmplat cu voi? E simplu: îi zâmbești și spui „Mersi!”. Atât! Încep să fiu traumatizat. Doar doamnele de o anumită vârstă îmi mai oferă acel zâmbet pe care îl caut de fiecare dată când mă las să fiu vulnerabil…
Stăteam dezbrăcați și priveam tavanul îngălbenit de la fumul de țigară când m-a întrebat: „Tu ce fantezii ai?”. „Sexuale?”. Nu știu de ce am mai întrebat ținând cont că întrebarea a fost una cât se poate de previzibilă ținând cont de stadiul pseudo-relației noastre. „Nu, despre fanteziile tale cu canguri!”. Da, oricât de puțin ne știam, tot știa de toți…
Am admirat-o săptămâni întregi în timp ce ne bucuram amândoi de pauza de țigară. Separat. Eram pur și simplu fascinat de trăsăturile ei exotice, de tenul ei măsliniu, părul brunet cârlionțat și de ochii căprui (banali în mod normal). Coboram de la nouă sperând că va fi și ea în jurul unui coș de gunoi. Aveam norocul ăsta de maximum…
Nu știu câți dintre voi au trăit senzația ultimei țigări într-un grup de nefumători și fără niciun magazin de unde să-și poată cumpăra. Senzația asta am avut-o aseară. Am plecat de acasă cu o carte neîncepută la mine, Înainte de Tăcere și m-am trezit în Argentin după 2 beri că mai aveam de citit doar câteva pagini și trebuia să…
„The reason I write is to make something as beautiful as you are When I’m with you I want to be the kind of hero I wanted to be when I was seven years old a perfect man who kills” Leonard Cohen, The reason I write E ușor să faci dragoste cu o foaie goală. Să îi povestești într-un mail…
O iubeam pentru că era vie. Pentru că nu știam ce o să spună în următoarea clipă. Pentru că în spatele fiecărui zâmbet se afla un om și nu doar altcineva, un amestec omogen de 50 de oameni uniți de niște substanțe chimice. Ieri am gătit. Ceva extrem de simplu: mâncarică de cartofi cu carne de porc. Nu am avut…
Uneori e ok să minți. Mai ales când nu ai ajunge nicăieri cu adevărul. De exemplu, de 5 ani, de la momentul ăsta, îi tot spun mamei că mă spovedesc de Crăciun și de Paște. Ajung acasă în ajun la 6 dimineață, mă trezesc la 8, mă duc la biserică, aprind niște lumânări, dau o tură de oraș și mă…
De câteva zile tot evit să mănânc în sala de mese. Fug. Vin acasă unde nu e încă nicio umbră. Încerc să mă regăsesc într-o pagină goală dar fug și de ea. Mă uit la Superman când era mic. 4 martie 2011. Afară ninge. Ninge molcom. Liniște. Un fel de liniște. Au trecut 5 ani de la prima ninsoare. 5…
Sunt atât de multe lucruri mărunte care ne fac să zâmbim. 🙂 Mai e printre voi cineva care nu a văzut filmulețul ăsta: http://www.youtube.com/watch?v=5FFRoYhTJQQ ? Mi-am adus aminte zilele astea de un moment asemănător când sunând la Dell la relații cu clienții robotul m-a pus de cel puțin 5 ori să pronunț „phone” până când a renunțat și m-a pus…