Acum o luna va spuneam despre cum ma aflam in cautarea imbratisarii perfecte. Aseara credeam, eram convins, ca am gasit-o. Ma tem ca nu am facut decat sa i-o ofer ei. Sa ii ofer ei imbratisarea perfecta. Mie poate mi-e doar frica sa o gasesc, ma tem de ce se poate intampla dupa. Mi-e frica

Dupa o saptamana ma aflu din nou la geam incercand sa scriu ceva. Am un ceai de menta in fata si incerc sa-mi dau seama de ce nu pot citi sau scrie in confortul propriei case. Toata saptamana m-am inchis intre cei patru pereti sperand ca o sa fiu in stare sa citesc macar cateva

Acum mult timp o prietena isi exprima intr-un mod destul de plastic frustrarea ca un fost prieten a evitat-o in metrou: “Dupa ce i-am supt-o acum  nici nu ma mai saluta?”. Nu am rezonat prea bine cu problema ei pentru ca pana atunci nu am fost evitat niciodata de o fosta. Cu multe dintre ele

“Greseala oamenilor a fost ca niciodată nu s-au priceput sa se uite langa ei. Li s-a parut ca daca fericirea exista, ea trebuie sa fie inaccesibila sau,  oricum, foarte greu de atins. Dincolo de orizontul lor… ” Octavian Paler –  Viata pe un peron Pentru a nu stiu cata oara eram cu picioarele pe nisipul de la stalp

In ultimele luni am plecat de zeci de ori de acasa sa alerg prin oras intorcandu-ma alergand tot acasa (mai putin in cele putine zile in care aveam ca linie de final Argentinul). Am avut mereu cu mine si cardul de RATB in caz ca dupa 5, 10, 20 sau 30 de kilometri nu mai