Acum mii de ani te nasteai intr-un sat suprapopulat si trebuia sa pleci ca sa poti supravietui. Plecai in mijlocul salbaticiei sperand ca o sa ajungi sa-ti intemeiezi propriul sat. Nu vrei decat un loc care sa-ti ofere liniste, protectie, hrana si apa. Intr-ul final il gasesti. Ai putea sa iti construiesti o baraca, sa

Eram intr-un supermarket de pe langa casa ei. Ne plimbam tinandu-ne fericiti de mana prin raionul de lactate. Ne oprim langa raftul de iaurturi si ii spun plin de blandete: “Ar trebui sa luam niste iaurt de la Napolact”. Mi-a zambit, m-a strans de mana si mi-a raspuns: “Am auzit ca Sana de la Dorna

De cateva ore stau singur pe malul unui canal din Birmingham si am citit zeci de posturi de pe blogul asta. Parca as fi citit blogul altcuiva. E ciudat sa nu te mai regasesti in propriile metafore si trairi. O sa-mi treaca cu siguranta cand ma reintorc la Argentin si Club A dar e ciudata

Acest post, sau orice o sa iasa, este dedicat unei prietene care acum doua zile m-a intrebat de ce nu mai scriu. Asa ca… o sa scriu despre ce s-a intamplat dupa ce m-a lasat singur la bere si pana am ajuns acasa.   Am ramas singur in Argentin dupa doar o Azuga. Iubesc Timisoreana

Stateam dezbracati si priveam tavanul ingalbenit de la fumul de tigara cand m-a intrebat: “Tu ce fantezii ai?”. “Sexuale?”. Nu stiu de ce am mai intrebat tinand cont ca intrebarea a fost una cat se poate de previzibila tinand cont de stadiul pseudo relatiei noastre. “Nu, despre fanteziile tale cu canguri!”. Da, oricat de putin

O iubeam pentru ca era vie. Pentru ca nu stiam ce o sa spuna in urmatoare clipa. Pentru ca in spatele fiecarui zambet se afla un om si nu doar altcineva, un amestec omogen de 50 de oameni uniti de niste substante chimice. Ieri am gatit. Ceva extrem de simplu: Mancarica de cartofi cu carne