Fantezie

Stăteam dezbrăcați și priveam tavanul îngălbenit de la fumul de țigară când m-a întrebat: „Tu ce fantezii ai?”. „Sexuale?”. Nu știu de ce am mai întrebat ținând cont că întrebarea a fost una cât se poate de previzibilă ținând cont de stadiul pseudo-relației noastre. „Nu, despre fanteziile tale cu canguri!”. Da, oricât de puțin ne știam, tot știa de toți…

12.1.13.21.12.20.9.1.14.9

Nici nu mai știu cine ești. Dacă mi-ar vorbi cineva despre tine nu cred că aș îndrăzni să spun că te cunosc. Aș zâmbi. Eu te știu cum nimeni nu ar putea să îmi povestească. Numere pare nu au fost niciodată importante pentru mine, îmi discreditam până și propria aniversare. Și totuși, de doi ani asta s-a schimbat. Sunt întâmplări…

Dansează cu mine

Am mai primit un mic „text” pe mail. Enjoy. (dacă doriți să apăreți și voi aici știți adresa de mail) Dansul în 2 e ca sexul în picioare. Simt toată fierbințeala, toată nerăbdarea, îl simt cum mă provoacă să-l urmez, să-l descopăr. Și îl urmez, amețesc, sângele îmi frige urechile, dar nu mă abandonez, nu uit de mine. Nu încă.…

Her Story… His Story…

E interesant cum cele mai amoroase și mai intense întâlniri se întâmplă mai ales seara. Citeam un articol recent cum că la femei nivelul de hormoni secretați este mai mare după-amiaza și seara, spre deosebire de bărbați, care sunt mai activi dimineața. Și chiar se aplică la mine. Dimineața sunt plină de energie și am chef de activități de exterior,…

Episodul 1. Ploaia

Mi se par amuzanți oamenii cu umbrele. Poziția pe care o au când merg cu ele, așa țanțoși, cu mâna ușor ridicată, e foarte comică. La fel și faptul că unii se ascund sub ea cu totul. Nu li se mai vede nici măcar bărbia și au o scuză pentru a nu observa nimic, pentru a fi indiferenți. Când eram…

Un pumn de chilly și un praf de busuioc

Eram sub duș când mi-am adus aminte de întrebarea unei prietene. Mi-am dat seama că ar fi cazul să răspund mai ales că de câteva zile nu reușesc să mă culc înainte de ora 3. În mod normal atunci când folosesc ceapă folosesc și usturoi. Nu prea pot să-mi imaginez cum e să călești ceapă fără să pun și usturoi.…

Facebook și seiful din plumb

Am admirat-o săptămâni întregi în timp ce ne bucuram amândoi de pauza de țigară. Separat. Eram pur și simplu fascinat de trăsăturile ei exotice, de tenul ei măsliniu, părul brunet cârlionțat și de ochii căprui (banali în mod normal). Coboram de la nouă sperând că va fi și ea în jurul unui coș de gunoi. Aveam norocul ăsta de maximum…

Depresia ca o virtute

După ce Cristi Puiu cu a lui „Înainte de micul-dejun” m-a alungat de la Operă am ajuns în Kulturhaus. Deși era sâmbătă noapte se putea respira așa că am început să-mi etalez în voie dansul de găină decapitată. La un moment dat însă am simțit nevoia să mă retrag undeva cu mine așa că am ajuns pe o canapea din…

Dragostea nu-i de mine

Nu știu câți dintre voi au trăit senzația ultimei țigări într-un grup de nefumători și fără niciun magazin de unde să-și poată cumpăra. Senzația asta am avut-o aseară. Am plecat de acasă cu o carte neîncepută la mine, Înainte de Tăcere și m-am trezit în Argentin după 2 beri că mai aveam de citit doar câteva pagini și trebuia să…

Iubind o foaie goală

„The reason I write is to make something as beautiful as you are When I’m with you I want to be the kind of hero I wanted to be when I was seven years old a perfect man who kills” Leonard Cohen, The reason I write E ușor să faci dragoste cu o foaie goală. Să îi povestești într-un mail…