Elegie — I. L. Caragiale
Sarac,fara putere, In lume sunt ursit Prin valuri de durere Sa trec necontenit. Am suflet…dar suspine Prin-transul trec mereu, Precum trece prin vine Al mortei fior greu; Caci el daca iubeste Un dulce nenufar, Iubirea-i se umbreste De un dispret amar! In van vreau prin iubire Ferice sa ma fac: Vai!Nu e fericire Aici pentru sarac!… O zi n-avui senina…