Insemnari

Canicula

Filed under: Uncategorized — Gelu June 27, 2006 @ 08:27

E atât de cald incât
mi-am băgat iubirea-n frigider.
O voi lăsa acolo până la toamnă
ca nu cumva să se topească
sau să plece-ntru-n loc mai răcoros.

Poate doar marea o mai poate salva
să o scot dintre borcanele cu murături,
săo urc într-un personal jegos
şi să o îngrop în nisip
sub o umbrelă luată de vânt.

Noi să stăm in mare
şi să o privim îngăduitori,
ieşind din când în când la mal
cu respirări să o cuprindem
şi prin săruturi sărate s-o apărăm
de raze, de molii, de creer, de mine.

Politica frate

Filed under: Uncategorized — Gelu June 26, 2006 @ 08:26

In urma cu 3-4 ani oraselul meu a inceput sa prinda viata pentru cateva zile, se intampla ceva fenomenal pentru micul targ de pe malul Moldovei: Ion Iliescu urma sa vina pentru o vizita oficiala. Urma sa taie cateva panglici si sa doneze ceva pentru catedrala(nu de alta dar preorul paroh e mebru PSD si si-a facut un obicei de a face campanie electorala duminica in biserica). Cum s-a pregatit primarul? (PSD-ist) A vopsit primaria, cel putin cele 2 laturi ale ei care se vad de la bulevard, pus stegulete peste tot, asfaltat prin oras, drumul pana la Falticeni pe care urma sa vina facut ca-n palma… ca sa vada nea’ Nelu ce tara frumoasa si stralucitoare conduce, ce drumuri fara groapa si ce orase stralucitoare. Ma intreb cum era pe vrea lu nea’ Nicu…

Astazi m-am hotarat sa incep sa invat la SCD asa ca am avut tot timpul din lume ca sa ma uit si la stiri. Basescu si-a schimbat modelul: nu mai merge prin tara ca Nicolae Ceausescu si ca Ioan Cuza. A mers intr-o vizita neasteptata intr-un spital Bucurestean pentru a vedea care e starea spitalelor.  A gasit munti de moloz si gunoaie in curte plus alte nereguli evidente. De mentionat ca a mers cu duzina de ziaristi. Probabil ca daca si-ar fi anuntat vizita spitalul arata luna, dar celelalte ramaneau neschimbate. Asa anuntand ca va face vizite surpriza prin spitale si scoli, cine stie… poate se gandesc Directorii ca o sa fie si ei vizati… Ar trebui poate sa trimita telegrame la toti primarii ca o sa le faca o vizita. 

Pilda contemporana

Filed under: Uncategorized — Gelu @ 03:55

Acum un an intr-un oras mic de provincie, ca alte zeci de orase mici, un barbat de 30 de ani a jucat si el ca toata lumea la loto. Marele premiu era de 5 milioane $. Mai multi bani decat ar fi putut cheltui… el avea un salariu de 5 milioane de lei. A jucat zilele de nastere ale familiei: 22, 13, 15, 30 (avea doi copii) si 43, 1 (nu ma intrebati de ce). Duminica nu a vazut tragerea in direct asa ca luni si-a cumparat ziarul, un ziar ca alte zeci de ziare, si a vazut cu stupoare numerele scrise. Ati ghicit… aceleasi. A ramas inmarmurit… a jucat cu speranta ca v-a castiga dar nici macar nu indraznea sa viseze… el vroia 4 numere doar, sa-si poata lua un televizor nou, poate plat. Dupa ceva timp a inceput sa respire din nou si tot nu i-a venit sa creada asa ca a mers la agentia loto din oras. In vitrina erau trecut mare numerele castigatoare:  1, 13, 15, 22, 30, 43. Aproape a lesinat… era miliardar… era cel mai bogat om de la el din oras… poate chiar din judet… Ajuns acasa si-a anuntat familia(nu indraznise inainte) si au inceput sa tipe… asa au aflat si vecini… si au inceput sa tipe…

Barbatul nostru, vazandu-se deja cu multe miliarde in conturi a inceput sa-si sune familia, prietenii, si sa le ceara bani ca sa poata sarbatorii… a facut asa rost de multe zeci de milioane si timp de 4 zile a tinuto intr-un chef, nu  a mai mers la munca, si si-a cumparat cam tot la ce visa de mult…

Vineri a ajuns si in bucuresti. A mers cu trenul la clasa 1. Nu exista aeroport in orasul lui… Ajuns la agentia centrala, a vazut din nou numere extrase duminica: 2, 16,19, 34, 41, 48. Cei din ziar gresisera  numerele (iar cei de la agentia din oras le luasera tot din ziar): au fost extrase cu o saptamana in urma, cand barbatul nostru nu jucase la loto.  Nu e greu de imaginat ce reactie a avut barbatul. Nu a mai zis nimic, nici macar nu a injurat ziarul cu pricina. S-a intors acasa cu personalul… atati bani mai avea… si f multe datorii…

Cu toate ca era dator vandut macar a simtit pt 4 zile ca e miliardar, a trait asa cum si-a dorit din totdeauna. Visul i s-a indeplinit. A fost cu adevarat fericit, si cei de langa s-au bucurat pt el. Apoi insa.. a venit si momentul in care sa-si dea seama ca a fost fara voia cuiva victima unei farse sadice si acum trebuie sa coboare cu picioarele pe pamant: e un muncitor la o fabrica de chibrituri, intr-un oras uitat de lume, cu un salariu de 5 milioande de lei. Din cand in cand mai joaca la loto. Cum ar reactiona daca ar castiga in cele din urma? Who knows…

Ca orice pilda ar trebui sa existe si o  morala… Va las pe voi sa o gasiti, si eventual sa imi ziceti si mie.

Dimineata devreme…

Filed under: Uncategorized — Gelu June 25, 2006 @ 04:44

Dimineata de azi m-a prins intr-un bar  foarte dragut si intim (Fly) si cu intrebari ciudate in minte… defapt nu atat intrebari cat…

Oare ce se intampla cu viata persoanelor care ne sunt dragi la un moment dat si care deodata dispar din viata noastra? Oare acum ce face Beatrice, “prietena” mea de la gradinita? Oare pe unde a aduso viata? Cred ca e in Iasi… de cand ne vedem in fiecare zi la gradinita si ne tineam locuri unul langa altul si ne scriam scrisorele de dragoste am vazut-o de cateva ori la biserica langa cor si mi se parea ingamfata, am dansat la banchet in clasa a 12-a si mi s-a parut si mai ingamfata… Acum oare ce face? Oare mai ma tine minte?

Acum 5 ani cand eram in clasa a 9-a am intalnit o tipa care era clasa a 12-a. Ea era din Bucuresti si ne-am vazut la un concurs de fizica din Iasi. O chema Ioana. Am stat cateva ore de vorba. Apoi… parca ne-am trimis vreo 2 mailuri si atat. Oare a facut si ea automatica? O fi acum anul 5? Poate ca acum e plecata in state… Multe se puteau intampla in 5 ani. Oare mai ma tine minte?

Acum 4 ani am ajuns la “Umbreluta” si eram fericit. Am rupt o bucata din marul salbatic ai carei impozanta era data de singuratea sa. Acum oare ce mai face? Nici nu m-am uitat la el ultima oara cand am fost acasa. Oare mai are toate crengile? Cate i-au cazut oare si cati au mai ajuns pana la el? Oare mai ma tine minte?

Acum o saptamana la bufetul de la BCU am vazut o doamna a carei fata mi se parea f f cunoscuta. Mi-au trebuit 20 de minute sa-mi dau seama cu cine seamana: cu o secretara de la o scoala din ghencea, langa care am stat 12 ore anul trecut, in timpul alegerilor locale. Daca eram repartizat la alta sectie fata doamnei de la bufet nu reprezenta nimic pt mine. Daca in dimineata zilei de 15 septembrie 1992 nu as fi plans sa merg la scoala cu un an mai repede viata mea ar fi continut alte persoane dragi si total alte amintiri. Oare cei pe care nu am avut ocazia sa ii cunosc mai ma tin minte?

Visul

Filed under: Uncategorized — Gelu June 24, 2006 @ 07:35

Mergeam agale pe trotuarul proaspăt asfaltat
când m-a depăşit un vis cu sandale.
Tălpile încălţărilor i se topeau fumegând
dar visul mergea neoprit cu mine urmându-l.

Cu tălpile goale pe plită trecut-am noi doi
de un beţiv strigând cât morţii s-audă:
“…bătrânul a murit şi eu îi vând acum din vise!”
5 lei m-a costat visul acesta topit.

Furtul la romani

Filed under: Uncategorized — Gelu @ 07:11

Acum cateva saptamani rasfoind pagini de 360 am dat peste un blog care mi s-a parut super tare, deci si tipa care l-a scris asa ca i-am adaugat blogurile la “My feeds”, unde il puteti citi si acum. Era despre dragoste… astazi intr-un moment de inspiratie si incercand sa testez motorul celor de la Google am dat un search cu o fraza din blog… Surpriza… Am ajuns aici.
Cu ocazia asta am descoperit si eu un site mort din pacate, www.dbrom.ro, care “ a fost o creatie independenta si necesara, 2000-2005. “. Am dat aici peste foarte multe articole mai mult decat interesante. Unul dintre ele era de fapt o serie de articole cu tema Furtul la romani.

Inspirat de sinceritatea unora imi recunosc si eu ultimul furt: eticheta unor paltaloni de plaja(mult prea portocalii pt gustul meu). Ce avea asa special? A se vedea poza de mai sus…

ZEN

Filed under: Uncategorized — Gelu June 22, 2006 @ 03:38

M-aş
cu cratimă vă zic eu vouă,
arunca
şi a şi r şi toate cele,
dar de căzut
şi cade frunza când e toamnă,
nu vreau
căci da răcit nu sună bine,
să cad
tratat şi rupt in două s-a.

Adio
îmi sună un i lungit spre u,
bucată
o parte ar zice nebunii,
rotundă
căci colţuri nici soare nici lună nu are,
de piatră
cu apă, în aer, pe sticlă, ca oul.

Uni se mai gasesc

Filed under: Uncategorized — Gelu @ 01:43

In vesnicul meu chin de a invata la DCE am ajuns si in cantina. In fata mea o tipa ca oricare alta. Nimic special. Era la Transporturi si fuma mult. La un moment dat se desprinde un tip dintr-o haita de masculi cu fete de manelisti(nu e o zic ca si cum ar fi un lucru negativ, nu de data asta) si vine la fata noastra, care avea doua codite. Ii cere un foc. Ia bricheta si isi aprinde tigara. Apoi in spune ceva legat de flacara, isi elibereaza scaunul de langa ea si se aseaja. Tipei ii era imposibil sa zica ceva. Era pur si simplu fascinata. El ii arata un truc, ceva cu scrumul de tigara, pe care cred ca l-am vazut, dar nu cred ca asta continua. Se vedea pe fata ei ca e coplesita, ca fata lui bruneta si cerculetele sexy de fum pe care scoate erau prea mult… nu avea cum sa reziste. Dupa micul truc cu tigara a scos niste carti de joc si o alta “vraja” (f interesanta as zice eu) care a vrajito complet pe mica noastra domnisoara. Dragostea plutea prin aer. Au inceput sa vorbeasca despre tigari, cursuri, vreme, fotbal, dar nu mai conta pentru nici unul. Ea uitase complet de cursurile din fata ei si de proiectul ei de cale ferata. Mica intalnire s-a apropiat insa de final caci ceilalti masculi se pregateasu sa plece si cuceritorul nostru nu putea ramane singur. Asa ca a plecat urandu-i bafta si spunandu-i ca se vor mai vedea ei. Tipa inca mai visa… dupa un timp a venit pritena ei care statea la o masa invecinata si…:”Si…ti-a cerut numarul de telefon?”, avand o voce plina de invidie ca nu se afla in locul ei, fiind foarte mirata cand raspunsul a venit sec: NU. Sunt convins ca se vor mai vedea si ca peste o saptamana vor bantui impreuna, brat la brat si fum la fum.

Mica asta intamplare mi-a adus aminte de o fosta  colega de genera si de actualul ei sot. Au inceput sa fie impreuna cred ca prin clasa a 10-a sau a 11-a. Pana atunci ii vedeam des prin oras(de 17.000 de oameni) dar… adica nu mi-ar fi venit in minte ca ar fi putut fi impreuna. Cand i-am vazut insa pentru prima oara tinandu-se de mana mi-am dat seama ca e cel mai firesc lucru posibil, ca pentru asta au fost facuti. Nu-mi imaginam de ce nu au fost impreuna si pentru ce. Niciodata nu am fost atat de convins ca doi oameni se potrivesc.

Concluzia? Dragostea exista si cine stie cand iti gasesti perechea la coada la paine. Poate ar trebui sa-mi iau si eu un pachet de carti si sa invat cateva trucuri, eu insa sa cer si numarul de telefon.  Ar fi simplu sa fie asa… eu insa deja stiu numarul de telefon…

P.S. Nu stiu daca are vreun rost sa mai zic ca am picat cu brio DCE-ul…

Bucuresti, capitala Europei la badaranie

Filed under: Uncategorized — Gelu June 21, 2006 @ 08:09

Acum cateva zile am dat peste un articol din Libertatea in care in stilul caracteristic cel mai popular ziar din romania ii ungea pe suflet pe romani: romanii se afla pe locul trei in lume la sex. Cel putin la cat de des o fac pe saptamana, de 4.08 ori. Probabil ca femeile nu trec de 3. Oricum articolul se inscria in seria articolelor senzationale de prima pagina, cu cateva zile inainte era un titlu socant, care punea focarele de gripa aviara pe locul doi : Romanita fara sex timp de 3 luni. Incredibil. De necrezut. De neimaginat.
Azi am ajuns pe un ziar putin mai serios. Un al top. Intr-un articol din Evenimentul Zilei Bucurestiul se afla pe ultimul loc din europa la politetea locuitorilor, pe plan mondial devansandu-i insa pe cei din Bombay, India. Eu unul nu am fost socat sau mirat, cred ca nici voi cei care calatoriti cu Metroul sau Tranvaiul nu sunteti. Grosolania unora e mult prea crasa, iar cei care venim din provincia cea plina de “fraieri” avem tendinta de a prinde si noi din nesimtirea cu care s-a obisnuit Bucuresteanul. Acum cateva luni veneam cu tranvaiul spre scoala si citeam in liniste pe un scaun. La un moment dat o batranica s-a pus in spatele meu. Daca as fi vazut-o i-as fi oferit cu cea mai mare placere scaunul. S-a gasit insa o “doamna” de vreo 30 de ani sa-mi atraga atentia intr-un mod cat se poate de placut: “Nesimtitule asa te-au invatat pe tine acasa. Tineretul din ziua de azi nu mai are nici un obraz, s.a”.  Nu am zis nimic. Mai aveam putin din obrazul de acasa… M-am ridicat si i-am oferit scaunul batranici, oricum sa nu va ganditi ca mahalagioaica de langa s-ar fi clintit de pe scaun. Dupa astfel de intamplari probabil ca majoritatea ar ajunge sa faca ca doua “domnite” din acelasi 11, acum ceva zile insa. Una asculta manele la telefon(nu va imaginati ca avea hand-free) si vorbeau despre… la mijloc intre ele o batrana cu baston…le durea undeva…
Sper totusi ca cei ce vor vedea totpul nu vor asocia comportamentul bucurestenilor cu cel al romanilor caci sunt sigur ca intr-un oras mai mic si lucrurile ar sta altfel. 

eu tot fug…

Filed under: Uncategorized — Gelu June 20, 2006 @ 14:22

Fuga mea de DCE m-a adus acum in fata tastaturi cu o bere in fata, dar acum o zi sau doua m-a adus si in fata televizorului, intre doua meciuri de la CM (apropo, Ghana a jucat pur si simplu incredibil) am ajuns si pe Prima… O emisiune cat se poate de tampita: Tradati in Dragoste. In care oamenii vin pe sticla pentru a se face de ras in fata unei natiuni… Ca de obicei era o cucoana care era inselata de sot/concubin. El o insela cu o nepoata a ei. Nu cred ca vreti foarte multe detalii picante, si cred ca va dati seama ca povestea s-a terminat in mijlocul drumului, in plina zi, cu tipete isterice si cu 5 matahale care sa nu-i permita sotului sa o ia la palme pe sotie(cu siguranta nu vor fi acolo si cand se vor duce acasa). La inceput tipa ii tipa lui :”Cum ai putut sa-mi faci una ca asta mie! Suntem de 7 ani jumate impreuna si avem un copil de 7 ani!Cum ai putut nenorocitului!M-ai iubit vreodata?” (un mic calcul ar duce la o concluzie evidenta, ca sunt impreuna din cauza micului accident acum in varsta de 7 ani). Apoi a continuat cu ea… beep-urile nu are sens sa le spun, oricum povestea se termina cu:”****** stii doar ca toti barbatii incearca”. Yeap! Pana la urma nu mai era vina lui… Nu vreau sa comentez prea mult episodul si emisiunea dar e de remarcat ca singurul motiv pt care ea ii cerea sa stea in continuare in patul conjugal e copilul de 7 ani…
Povestea asta mi-a adus aminte de un mic si scurt banc: “Un domn foarte respectat era cu sotia lui la un restaurant foarte select. La un moment dat vine la ei o domnita cu vreo 20 de ani mai tineri ca ei si il saruta senzual pe domn pe buze. Foarte mirata sotia il intreaba pe sot cine era, la care el raspunde senin ca amanta. Sotia socata: <>. EL:<> In timpul acesta, un priten de familie era la o masa alaturata cu o domnita de vreo 20 de ani. Sotia vazand-o:<>”
Inevitabil barbatii/baietii inseala. De ce? Din diverse motive, cel mai socant si de necrezut pt ele e ca din dragoste pentru cele pe care le inseala.
Concluzia? Ca imi pare rau si promit si sper ca nu o s-o mai fac.

Fuga de DCE

Filed under: Uncategorized — Gelu June 16, 2006 @ 04:15

Acum aproape o ora am tras o concluzie aproape dureroasa: trebuie sa ma apuc sa invat la DCE, ca cele 26 de cursuri nu-s o joaca… Dar… evident ca prefer sa fac orice alceva, sa merg in Carrefour sau sa scriu bloguri. Pe drumul meu spre sticla de vin si kilogramul de rosii am trecut pe langa trei domnite. Una mai domnita ca cealalta… Una avea fundul chiar dragut, alta insa a inceput sa vorbeasca: “Auzi fa, iar a trecut ala de anul 1 pe langa mine si s-a uitat la mine ca la masini straine. De parca ar avea ala fata de mine! ” Yep… la unele nasuri nu ajungi decat cu greu, si atunci doar sa-ti dai seama ce jos te afli… Mi-a adus aminte, Dumnezeu stie de ce, de o replica din Wicker Park(pe care l-am revazut ieri, dupa ce acum ceva zile am vazut si L’Appartement, filmul dupa care a fost facut). “When you see something from afar, you develop a fantasy. But when you see it up close, 9 times out of 10, you wish you hadn’t.” Sunt convins ca ala de anul 1 ar fi fost printre aia 9…
Am ajuns in cele din urma si la semaforul de la Grozavesti. Cu 2 secudne inainte sa porneasca masinile se trezeste un shmecher sa treaca urland cat il tinea gura la prietenul lui mai putin adaptat :”Hai ba incoace”, apoi ajuns pe parta cealalta dupa un sprint sanatos:”Ba prostul familie, hai ma incoa ca doar nu stai dupa astia” Cel de pe partea mea zambea… Ar fi vrut sa fie si el ca amicul lui cel tare de gura si imbracat dupa ultima moda, un tricou f mulat si cu diverse inscrisuri argintii (SEX KING), blugi mai mult rupti si adidasi stralucitori cu talpa cat se poate de mare firma, ca sa se vada de cat mai departe ce pui de zmeu e el! Inevitabil o sa ajunga sa aiba si o masina asa ca nu mai pare atat de ciudata nebunia din traficul capitalei.
Micul nostru pui de shmecher(care probabil e chelner la Pui de Urs) mi-a adus aminte de unul la fel de cool ca si el, dar care adoptase un stil vestimentar. EL alesese pantofi din piele de crocodil cu botul intors, aceiasi blugi dar un tricou putin mai serios. Era intr-un 601, mai vechi dar la fel de aglomerat ca acela de ieri, si la podul Cotroceni se urca langa el o tipa imbracata la 4 ace. Avea o fusta scurta si un sacou impecabil, machiata aproape perfect si mirosind foarte bine. Avea in plus si o geanta de piele in mana. Semana oarecum cu blonda de la drept. Dupa ce tipul nostru, mare macho-man, a incercat sa o cucereasca cu o replica la care i se parea imposibil ca cineva sa refuze (“Auzi, ce-ar fi sa-mi dai numarul tau de telefon ca sa ne intalnim mai incolo la una mica!”),  s-a simtit ofensat in orgoliul lui de barbat fatal. Asa ca… “Auzi tu… ai iesit pe traseu si acum nici nu bagi lumea in seama. Cate **** a trebuit sa sugi ca sa iti permiti sacoul asta”. Tipa a coborat la Kiss FM, schitand doar un zambet de compasiune pentru micul nostru complexat…
Acestea fiind spuse, eu ar trebui sa ma intorc la DCE-ul de toate zilele…

Politica si fotbal

Filed under: Uncategorized — Gelu @ 01:56

E deja un stereotip dar sunt nevoit sa o zic si eu:tot romanul se pricepe la politica si la fotbal. L-a facut mama lui poet, dar poezia nu tine de foame si nici de subiect de conversatie la carciuma, mai ales atunci cand de o saptamana vremea e la fel…
Venind ieri de la BCU unde am stat 30 de minute, pentru a-mi aduce doar aminte ca a inceput sesiunea in cele din urma (prietenii stiu de ce), am ajuns in 601, foarte nou si foarte aglomerat. Soferul a avut inspiratia de a opri deja enervanta voce suava care anunta “Urmeaza statia Gradina Cismigiu, legatura cu liniile 61, 76,85…” si a lasat sa se auda doar radioul. Era pe EuropaFM, o emisiune cu Turcescu… Vocea Natiunii cred… o natiune foarte turmentata. Jumatate din timp a trebuit sa-l ascult, cu placere de fapt, pe un personaj al lui Caragiale care avea si el ceva de spus. Sincer nu stiu care era subiectul emisiuni, despre ce ar fi trebuit sa vorbeasca dar stiu ca se agatase de aderarea noastra in UE. “Caci dupa cum spunea Alexandru Lapusneanu, un mare domnitor, mare om, mare caracter:<>. Nu e de noi, ca ei ne iau, chiar daca astia nu fac nimic. Caci Lapusneanu om mare, om destept, ca si Stefan si cu Vlad.” Turcescu a incercat sa-l opreasca:”Dar despre clasa politica de azi, despre certurile de  la guvernare ce spuneti?” “S-or certa ei dar noi tot intram in Uniunea Europeana chiar daca nu vrem noi caci ei ne vor”. Nu m-am putut abtine sa nu scot un zambet. A urmat alt interlocutor pentru mare vedeta a lu’ SOV. “Eu nu am nimic cu nimeni, nici cu PSD-ul, nici cu astialalti. Sunt apolitic cum s-ar zice. Dar mi se pare ca PSD-ul e de vina, ca nu ii lasa in pace. Vi se pare corect ca asta, presedintele , cum dracu il cheama, a astora… se se lege de Presedinte… Asta…” “-Care presedinte? Al psd? Geoana!” “-Asa, Mircea Geoana sa-l atace pe Basescu in continu si sa nu-l lase sa…” “-Dar dumnealui nu are nimic cu domnul Basescu, el il atataca doar pe domnul Tariceanu.” “-Eu nu am nimic cu domnul Tariceanu, eu sunt apolitic, nu am nimic cu nimeni dar *** ***** in  PSD!”
Concluzia? A scoso un cetatean putin cam turmentat, mirosind a Saniuta: “Hai Rapid! E campionatul mondial si astia vorbesc de politica. Ma pis pe ea politica. Diseara joaca Paraguay!” Yep… a jucat Paraguay dar a luat bataie…
Au fost 20 de meciuri pana acum… cam putin goluri daca ma intrebati pe mine, si din pacate noi nu suntem acolo. Dar conteaza? Avem si noi cu ce ne omori timpul intre examene(desi nu am vazut decat un meci). Eu cu cine tin? Un fel de Sportul… cu Australia. Au mai fost o singura data la un CM, unde nu au dat nici un gol, asa ca au venit aici sa dea si ei un gol.. au dat 3. In ultimele minute ale primului meci. Hai Australia! Acum sunt pe primu loc intr-o grupa cu Brazilia, Croatia si Japonia. Ar fi o mare surpriza daca termina pe 2 si un adevarat miracol daca termina pe 1. De ce totusi Australia? Nu stiu dar stiu ca asta e raspunsul meu si la o alta intrebare clasica :”Daca ar fi sa pleci in alta tara, unde ai vrea sa mergi?”. “Australia!” De ce? E departe… e tanara… 200 de ani… nu are fitele Americi… in Sidney sunt 200 de plaje si la 200 de km un lant muntos unde poti schia oricand…
Pe 18 Iunie la ora 19.00 joaca cu Brazilia asa ca sa speram ca o sa fie Ronaldo pe teren si ca Ronaldinio o sa-si puna ghete invers, iar Kaka ca tinti stalpul de langa poarta… Hai Australia! Daca Grecia a putut castiga CE, si voi puteti sa faceti egal cu Croatia!
 

MN maine…

Filed under: Uncategorized — Gelu June 9, 2006 @ 10:54

Azi am incercat sa fiu eficient… asa ca acum sunt de peste o ora intr-o pauza prelungita pentru ca nu stiu ce stiu deci nici ceea ce nu stiu. Trebuia sa ma trezesc la 8… la 9 am iesit din camera: destinatia BCU! M-am inconjurat de carti, cursuri, seminarii, laboratoare si am sperat ca astfel o sa atrag inspiratia spre mine. Nu prea mi-a suras norocul, oricum mi-am indurat setea de cunoastere(si mai ales frica, ca o sa pic) timp de vreo 7 ore…  Am luat si cateva pauze… in una dintre ele m-am grabit sa termin de mancat caci tipele de langa mi-au facut o pofta nebuna de Ionesco, absurdul discutiei lor m-a facut sa-i vad cu alti ochi pe Domnul si Doamna Martin. O mironosita ii povestea celeilalte tipe, bucuresteanca, despre cum a fost cand s-au vazut parintii ei cu ai prietenului si ca dupa o anumita perioada inevitabil imprumuti din personalitatea celuilalt (contopidu-se intr-o singura Umbra as completa eu) si ca… incerca sa-si acopere cu un val de virtute virginitatea dupa 4 ani de cand sunt impreuna…
Pe langa cartea de Algebra Liniara, Calcul Matriceal si Metode Numerice Aplicate a aparut si Cantareata Cheala… inca din primele pagini mi-am dar seama ca ceapa pe care am puso ieri in omleta a stat prea adanc in pamant: la o adancime de 4 cm, cand cu totii stim ca pentru a contine cat mai mutla vitamina C sunt necesari cel putin 5 cm… mai putina vitamina pentru mine…
“-Ce ciudat, bizar, straniu! Atunci, doamna, locuim in aceeasi camera si dormim in acelasi pat, stimata doamna. Poate ca acolo ne-am intalnit! -Ce ciudat si ce coincidenta! Tot ce se poate, acolo ne-am intalnit, si poate chiar si noaptea trecuta. Dar nu-mi aduc aminte stimate domn” Da… cati dintre noi nu s-au trezit la un moment dat cu aceleasi replici pe buze, sau credeti ca peste 10 ani, nu ne vom trezi intr-o dimineata si ne vom uita la sotia/sotul/amantul/amanta si il/o vom intreba: “Hwo the fuck are you?!?!?!”
Important e insa ca apoi, sa-i spunem si noi: “Hai sa uitam draga tot ce nu s-a-intamplat intre noi si, acum ca ne-am regasit, sa-ncercam sa nu ne mai pierdem si sa traim la fel ca pana acum” Da… multa sticla pisata… asa vom ajunge si noi sa nastem idei mari la examene mici. Problema ramane cum o sa ne spuna ideile: mama sau tata? Eu ma simt prea baiat ca sa fiu mama, si prea mic ca sa fiu Tata… asa ca renunt la sticla si presar picaturi de albastru caci sunt convins ca guturaiul ii ataca pe toti la un moment dat, indiferent daca iti tii sau nu camasa in paltaloni, indiferent daca ai sosete sau pur si simplu doar un fir razlet pe obraz rasarit dintr-o alunita independenta!

Cronica unui campionat terminat!

Filed under: Uncategorized — Gelu June 7, 2006 @ 10:42

s-a terminat! Un loc 4 aproape impecabil de curat… o mica pata neagra la meciul cu Steaua cand nu au sutat de loc la poarta dar in rest in returul asta am fost cei mai tari! Am luat de 3 ori bataie dar ce mai conteaza! Acel 5-4 din groapa trait printre dinamovisti in tribune nu se compara cu nimic… ar fi fost bine daca se termina 3-0… sau 4-1… am fi fost noi in Uefa! Asta e.. la anul!
Azi am fost din nou in galeria sportului! 50 de oameni…300 cred ca erau pe tot stadionul. La un moment dat cineva a inceput sa-l injure pe un jucator… Replica celorlalti? “Taci ma, nu injura!”
Am fost si la meciul Stelei cu Poli. Erau 20.000 de mii de oameni. Jumatate din timp: “Am avut si vom avea mereu ciuda pe tigani/Ne pisam pe ei la infinit/ Muie lu Rapid” Da… suporteri adevarati… La meciul cu noi erau de 100 de ori mai multi ca noi. Galeria noastra formata din batranei simpatici cu trompeta, tati cu copii cu ei, cativa tineri de vreo 25 de ani. Nu mi-am dat seama care era seful galerie dar erau o mare familie! Stelisti? In afara de scandarile  normale(stiti voi) mai strigau din cand in cand “Fortza Steaua, Fortza Steaua”! Sefii galeriei? Cei care nu erau la puscarie isi aratau burtile colorate intr-un colt, fete de oameni care isi scot carnati si ceapa pe bancheta din tren in timp ce isi lauda sosetele Versaci, si care din cand in cand mai ridicau mana si toti din galerie incepeau sa strige… nu era nevoie nici macar sa-si ridice burtile! La finalul meciului toti jucatori(uni dintre ei surprinzator de negri, tinand cont cat de rasista e galeria) inclusiv Olaroiu merg sa salute galeria: cei 3 burtosi inca aflati in libertate, precum gladiatorii care dupa fiecare victorie mergeau sa salute pe imparat! 
Concluzia? Am jucat un fotbal curat si mai mult nu am putut!

Wicker Park

Filed under: Uncategorized — Gelu June 5, 2006 @ 07:20

Din totdeaua mi-au placut filmele care nu se termina ca-ntr-o telenovela, in care finalul nu e foarte evident si care nu se termina cu cei doi sarutandu-se sau cei o mie de ostatici salvati. De aceea mi-au placut foarte mult filme precum Braveheart, Crash sau  Forrest Gump.  Weckend-ul asta insa dupa 6 ore de Nasul am dat pe retea de un film care parea o comedie romantica clasica, al carui sfarsit il banuiam de cand am vazut coperta pe IMDB. Totusi am ramas foarte placut surprins de film si eram aproape convins ca finalul imi va strica parerea buna despre film. Seamana ca tehnica folosita cu Occident, un dute vino prin “timeline” si piesele cele mai inportante din puzzle apar deabia la sfarsit! “Love makes you do crazy things, insane things. Things in a million years you’d never see yourself do. But there you are doing them… can’t help it.” Oare asa o fi? Asta e concluzia personajului negativ, daca se poate vorbi despre asa ceva cand este vorba de dragoste!
Finalul (pe care il poti vedea apasand aici) m-a socat… era evident… cei 2 se gasesc si se saruta… mi s-a parut cel mai dulce/romantic sarut si imbratisare vazute vreodata, dar pentru a ajunge la asa ceva e nevoie de o pauza de 2 ani… mult prea mult pentru viata reala! L-am vazut de 10 ori cred si surprinzator nu m-a facut sa ma simt prost/singur/trist…
Concluzia? Va recomand cu sinceritate sa vedeti filmul!

Bucurestiul nostru de toate zilele!

Filed under: Uncategorized — Gelu June 4, 2006 @ 05:29

Acum cativa ani cand am ajuns pentru prima oara in Bucuresti am fost impresionat de casele vechi din zona in care am stat(la un internat din spatele pietii 1 Mai) si mi-am facut veacul mai mult prin acea zona, printre ambasade si sedii de partide. Cand am poposit acum 2 ani pe Calea Ferentari, o statie de Calea Rahovei, felul in care am vazut lucrurile s-a schimbat… De la vile de 300mp la garsoniere de 40, de la iedera pe pereti la griul caracteristic, jandarmii din 10 in 10 m schimbati cu chipuri dubioase si burti iesite de sub tricou, paturi aruncate de la etajul 5…
Intre timp m-am obisnuit cu Bucurestiul, il stiu mai bine decat multi dintre cei nascuti aici, m-am obisnuit si cu Regia in care sunt mai multe cluburi decat cosur de gunoi; nu ma mai uit cu surprindere la pungile de aurolac si la cei care trag cu atata zor din ele,  m-am obisnuit sa  vad ruine uitate de timp  indiferent daca e vorba de Ferentari, Lipscani, Victoriei sau Pipera; desi frica de caini nu mi-a disparut cu totul mi se pare aproape firesc sa-mi apara o haita de 15 patrupede pe Maghieru. Nimic in toate cele de mai sus nu mai ma surprindea, saptamana trecuta a trebuit sa merg pana in Cluj! Am ajuns intr-un accelerat care arata la fel de prost ca acela cu care merg eu acasa(deci nu m-a surprins cu nimic). La un moment dat,  inainte de  Brasov, am ramas in compartiment cu 2 batranele din Cluj care se intorceau acasa si care erau de-a dreptul revoltate de ce au vazut in Bucuresti si abia asteptau sa se intoarca in orasul lor linistit si fara atat de multe contraste. Au inceput la un moment dat sa vorbeasca despre literatura… Ce importanta are? Nu stiu dar cand m-am intors, dupa 6 ore de stat in cluj, acelasi tren, numai ca de data asta cu oameni care se intorceau in Bucuresti… am stat doar 5 minute cu ei. Doar cat sa le obserb ceasurile de “firma” cat mana mea de mari, valizele uriase(intram eu si rubsacul meu in una) si tonul lor afectat de Bucuresteni nevoiti sa vina in provincie! Am plecat cand si-au scos mancarea: un kilogram de carnati de casa, cateva rosii si castraveti, un borcan de mustar si o paine, toate astea intinse pe bancheta! Am mers in compartimentul alaturat, care era gol!
In cluj am stat dupa cum am zis 6 ore… 2 ore la spital la mama mea si apoi 4 ore a trebuit sa bantui! Am preferat sa o fac singur, cum am facut de cateva ori si prin Bucuresti. Frumos orasul, curat, nimic din toate cele de mai sus… nimic socant… oameni de treaba… la spital m-a ajutat sa ajung una dintre doamnele cu care am venit, care m-a asteptat vreo 5 minute sa ma interesez de trenul de intoarcere! La un moment dat am intrebat o tipa ce as putea vedea prin Cluj… s-a oprit din ce facea(desena o frunza pe marginea unei statui) si m-a dus vreo 10 minute pana la cetatuie de unde se vede tot clujul… apoi a plecat! Nici macar nu mai ma intreb care sunt sansele sa dai peste asemenea oameni in bucuresti… Sau cati ar sta 4 minute la un semafor desi nu vine nici o masina… eu sigur nu!Am ajuns intr-un final sa stau pe peronul garii cu o ora mai devreme de venirea trenului…
Intors in Bucuresti mi-a facut placere sa revad Gara de Nord, cu boschetarii, taximetristi si toti fitosi veniti cu Intercity-ul de la Brasov, caci in ciuda celor spuse la inceput nu regret in nici un moment ca am ales sa vin aici si nu in Cluj! Cealalta optiune era Iasiul dar care nu cred ca intra cu adevarat in discutie!

A renunta nu e greu!

Filed under: Uncategorized — Gelu June 1, 2006 @ 11:31

Concurs de alergat azi in poli. 25 de concurenti. 5 ture. Numarul 11 pe tricou. La 20.20 s-a dat startul. Dupa prima tura eram pe 3. Dupa a doua eram primul. La a treia am abandonat. Ma durea ingrozitor splina si ficatul. Nu cred ca de asta am abandonat ca as fi terminat cred si celelalte 2 ture daca as fi insistat, dar nu cred ca as fi putu sa vad cum ma depasesc uni. Nu pot lupta si gata! Cred ca daca esti buna la ceva esti bun pur si simplu, fara antrenament! Stiu ca ma insel dar nici macar de alergat nu mai am chef! Tot concursul asta mi-a adus aminte de o poveste pe care am citito mai de mult. De tare mult!
Cica a fost odata ca niciodata o jumatate! Si acea jumatate nu vroia decat sa faca parte dintr-un intreg… e prea lunga povestea si prefer sa fac un rezumat: si el ca si mine a renuntat atunci cand ceea ce cladise parea a avea mici gauri ca apoi sa-i para rau si sa se intoarce la intregul pe care il lasase. Apoi si-a dat seama de greseala pe care o facea si a preferat sa renunte… si asa a aparut o alta jumatate care din anumite unghiuri parea perfecta dar prefera sa priveasca prin acele unghiuri mult prea drepte si opace… poveste scurta si total incoerenta si totusi dau “Post”! Ma duc sa-mi ling ranile la o timisoreana!