M-aÅ
cu cratimÄ vÄ zic eu vouÄ,
arunca
Åi a Åi r Åi toate cele,
dar de cÄzut
Åi cade frunza când e toamnÄ,
nu vreau
cÄci da rÄcit nu sunÄ bine,
sÄ cad
tratat Åi rupt in douÄ s-a.
Adio
îmi sunÄ un i lungit spre u,
bucatÄ
o parte ar zice nebunii,
rotundÄ
cÄci colÅ£uri nici soare nici lunÄ nu are,
de piatrÄ
cu apÄ, în aer, pe sticlÄ, ca oul.