In clasa a 10-a profa de Psihologie mi-a imprumutat “De Veghe in Lanul de Secara” spunandu-mi ca o sa-mi placa si ca o sa ma regasesc in Caulfield. Nu stiu cat de mult m-am regasit atunci in el dar stiu ca m-au marcat naturaletea si sinceritatea lui “bolnava” (mai multe aici: http://gelu11.ro/2008/02/14/despre-secara-si-trei-tone-de-latex/). Dupa ce am terminat cartea am mers sa-mi iau si eu propriul exemplar. De asemenea primul lucru care l-am facut cand am ajuns in San Francisco a fost sa merg la o librarie si sa-mi cumpar “The Catcher in the rye”. Intre timp am mai primit un exemplat in engleza si mi-am cumparat tot ce a fost publicat de Salinger la Polirom.
Daca nu-l descopeream pe Salinger sunt convins ca insemnarile astea erau total diferite. M-a marcat stilul lui. Mai jos doar cateva franturi din cum l-am simtit eu pe Salinger …http://gelu11.ro/2006/03/22/revulter-cun-darmut-as-miunt-rifti-2/
http://gelu11.ro/2008/04/21/trei-nopti-de-veghe-pe-deal/
http://gelu11.ro/2008/10/06/curva-proasta/
Sa nu uitam cum se termina pasajul meu preferat din carte…
Ajunsesem să ne urîm de moarte. Era clar că n-avea nici un rost să încerc să duc o discuţie inteligentă cu ea. Îmi părea îngrozitor de rău că începusem discuţia.
― Hai să ieşim de aici, i-am zis. Şi, dacă vrei să ştii, mă doare-n fund de ce crezi tu.
De cand am auzit de moartea lui Salinger ma gandeam ca o sa publici ceva si asteptam sa citesc.
Eu sunt probabil singura persoana care nu a citit “De veghe in lanul de secara”.