Acum cativa ani eram intr-un club din Bucuresti si cautam scarile care sa ma scoata din subsolul plin de fum. La un moment dat a aparut in fata mea un tip care purta un tricou foarte asemantor cu al meu. Am vrut sa-l evit prin partea dreapta dar si el a vrut sa faca acelasi lucru asa ca m-am dat in stanga. Asa a facut si el. Dupa ce s-a mai repetat povestea de doua ori am dat totusi sa trec. Atunci m-am lovit cu capul de oglinda din fata mea. Ai crede ca ar fi trebuit sa-mi dau seama ca e vorba de o oglinda si nu de fratele meu geaman care ma imita.
Eram intr-o seara in vama. Era defapt noapte. Sandalele erau aruncate undeva pe langa stalp si berea imi era in mana. In timp ce imi etalam dansul cu picioarele goale pe nisip mi-am adus aminte de acea oglinda din club si am plecat spre mare. Am intrat cu picioarele in apa linistita si m-am cautat in luciul apei. Nu m-am gasit. Luna se reflectata in larg dar eu eram singur pe mal. Se auzea muzica de la Stuf si se vedeau siluetele pline de umbre dansand in jurul becului. Eu nu aveam nici umbra, nici reflexie. Singur pe un mal uitandu-ma la oglinda pustie. Am ramas asa toata noaptea. A fost ciudat. Mai statusem de multe ori singur cu berea in mana pe malul marii si de fiecare data imi facea placere sa fiu doar eu cu mine, fara agitatia caracteristica acelor zile de vara. De cele mai multe ori insa nu reuseam sa stau asa prea mult pentru ca mereu se gasea cate un pustan sa vina sa-mi ceara o tigara sau cate o pustoaica sa ma intrebe daca nu vreau sa impart berea cu ea. In noapte aia insa nu m-a deranjat nimeni. Am ramas asa pana dimineata. Doar eu.
Cand soarele a inceput sa se reflecte, si el, m-am ridicat. Aveam acelasi sentiment ciudat ca am pierdut ceva. Ca m-am ratacit pe undeva si nu reusesc sa mai ma gasesc. Am dormit pana pe la 2. Desi in cort era o caldura ucigatoare nu transpirasem nici macar o picatura. Cand am iesit unul dintre colegii de betie m-a batut pe spate: “Bravo ma! Esti cel mai tare!. O sa te mai vezi cu ea?”. Il priveam mirat fara sa inteleg nimic din ce spune.
“Aseara, tipa…” a continuat tot el. “Ai fost atat de praf incat nu mai tii minte? Te-ai pupat toata noaptea cu o bunaciune. Am crezut ca o sa v-o puneti acolo. Nu mai tii minte nici rasaritul cand ii tipai in gura mare ca ea e sufletul tau pereche? Esti praf!”