Insemnari

Scrisoare pentru o Ea

Filed under: Aberatii — Gelu January 31, 2009 @ 19:10

Nu cred ca ma mai tii minte. Milioane de ani au trecut de atunci, mii de glaciatiuni au fost pe pamânt dar am reusit de fiecare data sa renastem din cenusa propriei ignorante. Cu toate astea în fiecare dimineata în care ma trezesc si ma întreb unde sunt îmi aduc aminte de dimineata de Craciun în care trezit buimac am dat cu ochii de tine. Exista Craciun si atunci desi în momentul asta as putea jura ca Iisus s-a nascut undeva între dimineata în care am ridicat argintii de jos si seara în care privirea mi-a ramas atintita pe corbul ce plana deasupra hoitului descompus. Cârliontii îti alunecau pe spate pe spate în timp ce tu îmi alunecai în adâncuri. Ai ajuns atât de adânc încât trebuia sa te scot înainte sa-mi penetrezi artera responsabila cu simtitul.

Am ajuns în biserica luminata de lumânarile credinciosilor si mi-am aprins si eu o lumânare punandu-mi o singura dorinta: sa-mi gasesc “marea iubire”. Miezul noptii m-a prins cu ochii la artificiile care anuntau noul an si cu buzele pe gura ta trandafirie. Credeam ca a sosit momentul sa cred în înaltare, în sarpe si-n marul cunoasterii.  Credeam ca esti exact bucata de puzzle de care aveam nevoie pentru ca celelalte mii de bucati cu forme neregulate sa capete un sens. Te-am atins cu atât de multa sete în seara aceea magica, respiram cu atât de mult nesat aerul expirat de plamânii tai încât credeam ca nu mai am nevoie de apa, de aer sau de ratiune.

Ne-am vazut rar. Treceau secole pâna când ma jucam din nou cu parul tau brunet. Se luptau si se pierdeau razboie pâna te tineam în brate, ma converteam cu foame la zeci de religii pagâne în cautarea de sensuri. Într-un final veneai. Ne întâlneam în mijlocul câmpului plin de cadavrele bolnavilor de ciuma, ne uitam dupa umbrele celor morti si inventam povesti despre evolutia pestei prin organismul nenorocitilor. Stiam ca noi suntem imuni la tot ce poarta un nume.

Ai dus la una din primele revolutii. Stateam în dulapul pe care statea sprijinit trecutul tau si încercam sa nu respir. Ma chinuiam sa nu fac nici cel mai mic zgomot de frica sa nu fiu descoperit si sa trebuiasca sa-ti confrunt trecutul. Îmi placea sa cred ca eu îti  sunt Prezentul si ca nu mai ai nevoie de nimic. Ar fi fost interesanta o confruntare între un “prezent” în chiloti si un trecut violent. Las. Am renuntat la tot ce-as fi putut pierde si-am iesit într-un final cu-n tremurat în oase.  M-am dezis de tot ce-ar fi putut sa ma dea de gol. Tu mi-ai zâmbit si ai continuat sa rontai bomboane.

A mai durat un secol. Numaram anii din doi in doi. Ai spus ca nu ne stim si ca nu mai are sens. Mi-ai facut cadou o colectie de biti, ai întors spatele si ai plecat. Eu am ajuns la 0. Au trecut milioane de ani de atunci. Ce s-a intamplat apoi? Am supravietuit si eu miilor de glaciatiuni  renascând din cenusa propriei ignorante.

Tu, ce zici, ce mai faci?

Nu nu nu nu

Filed under: Aberatii,Examene,Obsesii — Gelu January 27, 2009 @ 20:58

Ideea in sine m-a fascinat. O pagina plina de “nu”. Mi-a fost frica sa dau direct la ea. A trebuit inevitabil sa rasfoiesc cele aproape 200 de pagini. Am fost dezamagit ca “nu-urile” incepeau de pe penultima pagina. Am fost dezamagit ca toate erau formate din doua litere. Nici o tresarire. Nici o forma. Nici un ecou. As vrea sa cred ca fiecare “nu” e defapt un strigat de ajutor, o chemare, un cantec dar in lipsa scrisului tremurat nu pot decat sa consider ca nu inseamna nimic… 257 e un numar prea rotund. Scrii un “nu”, apesi de 8 ori insiruirea “CTR + A”, “CTR + C”, “CTR + V”, “CTR+V”  si pentru autencitate mai scrii inca un “nu…” la final…  Unde e strigatul? Unde e Zizi? Unde e durerea provocata de paienjenii de pamant? Ne pierdem in pixeli si biti dragii mei. 3, 5, 17, 257, 65537.

Imi rasuna in minte durerea vulpii care striga : “Nu, nu, de o mie de ori nu, nu sunt fiica ta”. Strigatul chinuit in mii de bucati lasa un ecou care nu se lasa pierdut. Incerc degeaba sa-mi spun ca urma lasata pe foaie are ca singura menire sa acopere sunetele orgasmice venite dintr-o lume in care serpii nasc vulpi, in care oamenii nu au nevoie de metafore si in care intunericul rasuna a ploaie.

Relatii imposibile

Filed under: Din viata — Gelu January 25, 2009 @ 19:17

Cel mai rau lucru care ti se poate intampla atunci cand esti intr-o “relatie” imposibila e ca aceasta sa devina deodata posibila. Romeo si Julieta au avut noroc. Nu au apucat sa vada ca riscul caderii in banal e mult mai apasator decat orice razboi intre familii. Astfel de relatii sunt conduse de adrenalina. Daca iei o relatie care nu ar avea nici o sansa de reusita si adaugi un sot gelos care tocmai a iesit din inchisoare, un copil de 3 ani si o diferenta de varsta de 10 ani obtii cu siguranta o poveste de dragoste invidiata de toata lumea.

Acum serios, stiti vreo “relatie” imposibila care s-a transformat intr-o “relatie clasica” dupa ce “s-a rezolvat impedimentul”? Nu stiu… el casatorit, ea studenta… el divorteaza pentru ea si apoi lucrurile sa mearga cum si-au imaginat…  Sau ea intr-o relatie de mii de ani, el fascinat de ea (de faptul ca nu o poate avea) si in momentul in care ea se desparte de “vesnicul sot” cele doua intalniri pe saptamana sa mai aiba vreun sens?

Daca la un moment dat crezi ca te-a apucat Dumnezeu de picior si tipul pe care il iubesti tocmai s-a despartit de prietena lui de-o viata eu zic sa-i gasesti o alta tipa langa care sa fie ca sa poti sa-l iubesti in continuare.

Piure genial

Filed under: Reteta zilei — Gelu January 19, 2009 @ 22:48

Sunt convins ca am descoperit reteta pentru cel mai bun piure. E atat de simplu si atat de bun.

Se pun cartofii la fiert si intre timp se taie o ceapa, niste catei de usturoi  si un morcov care se pun la calit. Dupa cateva minute se adauga peste niste chili si cand aproape sunt calite se pune sos de rosii. Intre timp se strivesc cartofii si se adauga apoi sosul creat mai sus. Simplu si genial. Cu cat mai multa ceapa cu atat mai bine :D.

Probabil ca cel mai bine ar merge cu niste jumari de casa (oare exista jumari de cumparat?) dar in lipsa de asa ceva m-am multumit cu niste friptura de porc marinata in vin si pusa pe gratar.

Scrob cu iaurt si slanina

Filed under: Reteta zilei — Gelu January 14, 2009 @ 09:54

Ingrediente:

  • doua oua
  • jumatate de ceapa
  • trei catei (sau caciulii, nu am stiut niciodata care e fiul cui) de usturoi
  • doua linguri de iaurt
  • 2-3 felii de slanina afumata

Mod de preparare:

Se iau bucatile de slanina si se pun intr-o tigaie tip gratar (cred ca merge pe orice tigaie din material neaderent) si se pune la foc potrivit. Intre timp se curata si se taie ceapa (pestisori) si ustoroiul (feliute). Dupa ce s-a rumenit slanina se ia grasimea rezultata si se toarna in alta tigaie aflata la foc mare in care se pune ceapa si ustoroiul la calit.

IMG_0404-2

In timp ce se calesc acestea se bat ouale cu doua linguri de iaurt (evident ca vroiam sa pun smantana dar nu aveau la NON STOP-ul de jos). Veti avea impresia ca e prea mult iaurt si veti dori sa mai puneti un ou dar nu e cazul :P. Dupa ce ceapa a inceput sa fie rumenita se toarna peste ea oul batut si se amesteca in continu pana cand veti considera ca e gata.

Scrobul astfel preparat se pune in farfurie langa bucatile de slanina si se adauga langa niste muraturi la alegere (eu aveam in frigider niste gogosari in sos asa ca asta am folosit).

IMG_0405-2IMG_0407-2

Sfatul bucatarului:

Fumul rezultat in urma gatitului este ideal pentru a testa daca vecinilor le pasa de viata dumneavoastra si vor suna sau nu la pompieri. De asemenea este perfect pentru a scapa de mirosul de tigari din haine inlocuindu-l cu un mirobolant miros de slanina pusa pe gratar si ceapa calita.

A se servi cu o cutie de Timisoreana.

IMG_0408-2

Glosar:

Scrob: Omleta in care accentul se pune pe gust si nu pe felul in care arata.

Reteta zilei

Filed under: Reteta zilei,Uncategorized — Gelu @ 09:53

Azi adaug o noua categorie la blog numita pompos “Reteta zilei”. Ar fi trebui sa o numesc “Experimentul zilei” sau “Improvizatii in bucatarie”. Ce o sa cuprinda? In principiu “retete” (a se citi experimente) care se pot cunsuma fara nici o retinere :P. De unde a pornit? Cand eram acasa si ramaneam singur imi placea sa “gatesc” desi frigiderul de obicei era plin. Stiu ca multi la varsta mea si-ar fi chemat prietena pentru “una mica” dar eu mic si prostut preferam sa umplu bucataria de fum. Si cum de cateva zile sunt vesnic “singur acasa” si am si o bucatarie la indemana mi-am redescoperit pasiunea de a “gati”. Multe din retetele care o sa apara aici (stati linistiti, nu o sa scriu de fiecare data cand fac cartofi prajiti :D) sunt nascute din faptul ca de obicei frigiderul e gol si nu am tot timpul la indemana sculele care m-ar ajuta :D. De exemplu imaginati-va sa taiati ceapa avand la indemana doar o furculita f f f mica si o razatoare minuscula.

Buzunarul de la spate

Filed under: Poems — Gelu January 11, 2009 @ 04:13

M-am născut în buzunarul de la spate.
M-am căutat de sentimente dar
nu am găsit celelalte buzunare,
mă aveam doar pe mine în
buzunarul de la spate.
I-am căutat şi pe ceilalţi dar
nimeni nu avea mai mult de un
buzunar: cel de la spate.

Toată lumea stă in
buzunarul de la spate.
cum a ajuns Pământul într-un buzunar?
Nu a auzit Dumnezeu că este
interzis prin legile noastre să
poarte sicrie in
buzunarul de la spate?

Nu Cred

Filed under: Din viata,Personal — Gelu January 9, 2009 @ 11:04

Nu cred in povesti de dragoste care incep cu monotonie sentimentala. Nu cred in dragoste castigata. Asta se cheama altcumva: respect, obisnuinta dar nu iubire. Daca nu ai tresarit cand ti-a zis ca pasiunea ta pentru Salinger te face sa ai ceva in comun cu Cartarescu, daca nu vroiai inca un stomac in care sa-ti zboare fluturii cand maininile vi s-au atins prima oara pe bara autobuzului care va aducea de la prima intalinire , daca nu ti-a venit sa dansezi dupa ce i-ai atins buzele, daca nu iti vibra hemoglobina in sange cand i-ai mangaiat prima oara spatele atunci nu faci decat sa recunosti ca nu esti in stare sa iubesti si te multumesti sa fii langa cineva care iti aduce linistea de care crezi ca ai nevoie si nu faci decat sa fugi de singuratate.

Nu cred ca lumea se poate schimba. Daca azi te definesti prin numarul tipelor langa care te trezesti dimineata maine nu vei face decat sa te minti ca te-ai schimbat daca simti ca te-ai linistit si pentru restul vietii tale nu vrei decat o pereche de maini care sa te tina in brate. Nu cred ca esti sincer cu tine daca spui ca te-ai schimbat, ca esti alt om, ca trecutul ramane in urma.

Nu cred ca exista oameni care sa fie multumiti pe deplin cu propria persoana, care sa poata spune ca sunt mereu Fericiti. Cineva imi spunea acum cateva zile ca “Dumnezeu e Fiinta fara conflicte interne”.

Nu cred ca exista gesturi facute din altruism. Altruismul nu e decat un egoism bine mascat. Nu dam bani cersetorilor ca sa-si cumpere o paine ci le dam bani ca sa ne simtim noi bine, din pur egoism: “ce gest frumos am facut, nu m-am gandit de loc la mine…”… Facem cadouri ca “asa trebuie” sau ca sa ne putem gandi la noi ca la o persoana generoasa. Nu spunem nimanui ca ne-am donat jumatate de avere bisericii dar seara ne simtim atat de bine in pielea noastra.

Claudiu

Filed under: The picture of the day — Gelu January 5, 2009 @ 00:28

Claudiu

Monolog cu o camera goala

Filed under: Aberatii — Gelu January 4, 2009 @ 06:38

– La ce ora incep sa cante cocosii?
– La ce ora incep sa sara dopurile de stilcla de vin?
– Cat de tarziu e devreme in Vama?
– Ai uitat ca e iarna?
– Daca furi o cutie de scobitori poti sa plantezi o padure?
– Fagii nu cresc mai mult de 2 metrii in diametru.
– Ramele foto din argint imbatranesc o data cu fotografiile?
– Doar intre 5 si 6 dimineata. Atunci exista riscul ca luminile sa orbeasca cocosii.
– Soarele ramane vreodata fara baterii?
– Ce rost ar mai avea exploziile?
– Sunt convins ca iarba de sub canguri se usuca mult mai repede.
– “Te iubesc” nu are decat o litera in plus fata de “Te urasc”
– E prea mult spatiu intre noapte si dimineata. Se pot intampla atat de multe lucruri.
– Unde mai pui faptul ca atunci cand e noapte aicie dimineata in Australia.
– Sau faptul ca aerul curat atrage masinile albe.
– M-am saturat de masini albe.
– Albastre
– Culoarea micului dejun.
– In Anglia servesc oua cu backon
– Prefer slanina cu parizer
– Buna Dimineata si tie!

Monolog cu strazile pustii

Filed under: Aberatii — Gelu January 3, 2009 @ 10:05

– Ai observat vreodata cum masinile albe par mai singure noaptea.
– Masinile nu sunt niciodata singure. Cel mult oamenii din ele.
– Oamenii de ce ar fi singuri?
– Am auzit ca uneori bicicletele urca singure la deal atunci cand bate vantul.
– Ce deal? Bicicletele nu au faruri. Cel mult un far.
– Unde mai pui si faptul ca nu e prea confortabil sa stai pe portbagaj.
– Si totusi, biciletele de ce nu sunt niciodata singure?
– Bicicletele au doua roti.
– Am auzit ca daca dupa ce iti cumperi o bicicleta noua nu te urci intr-o masina sunt sanse foarte mari sa urci dealul cu ea.
– Trebuie sa bata si vantul. Daca nu bate vantul nu are cum sa urce dealul.
– Cu podurile e mai usor. Mult mai usor.
– E ca si cum ai spune ca e mai usor sa adormi cand e intuneric afara si stim amandoi ca nu e neaparat asa.
– Nu da vina pe intuneric. Poti aprinde becul si daca e lumina afara. Poti sa canti melodii de Beatles si daca nu esti inconjurat de iarba de jumatate de metru. Stiu ca acum toata lumea isi tunde pasunea dar iti poti imagina.
– Iti poti imagina multe. Eu de exemplu mi-as imagina o imagine plina de imagini imaginare.
– Sau pur si simplu ai putea sa asculti. Mai tii minte cand trenul venea spre noi?
– Spre tine. Eu inca mai culegeam zmeura cand mecanicul a facut sirena sa sune. De ce nu mai suna sirena?
– Daca ar fi sa alegorizam pornind de la mitul sirenelor care nu mai suna as putea spune ca acela a fost inceputul calatoriei noastre initiatice.
– Sau pur si simplu au ramas fara baterie.
– Oare cum se simte un vibrator care ramane fara baterii? Se rusineaza? Mai are curaj sa o sune a doua zi?
– Pentru cateva secunde am crezut ca India e un continent. Apoi au latrat cainii si mi-am dat seama ca India e un ocean.
– Cainele nu latra. Ii spunea cainelui de pe cealalta parte a podului ca e un porc fara suflet.
– Oare daca ar vomita ar capata un suflet?
– Albastru.
– Roz.
– Liliecii zboara si iarna?
– Iarna cand se uita in jos vad cerul.
– Primavara ce se intampla cu ei?

Fruct

Filed under: Din viata — Gelu January 1, 2009 @ 19:38

Cand eram mic aveam o pasiune mai ciudata. Printre brazi si fagi era si un copac mai ciudat cu un fruct in varf. Din cand in cand ma chinuiam sa urc pana in varf si dupa ce eram plin de zgarieturi reuseam sa iau fructul mult dorit. Coboram din copac, il tineam putin in maini si apoi il striveam de un trunchi de copac.

Cand mai ajung pe acasa vreau sa merg in padure, sa ma umplu de zgarieturi si vanatai, sa iau fructul, sa-l cobor si apoi sa-l pun intr-o vitrina.

Îmi place să te iubesc pe la spate

Filed under: Aberatii,Personal — Gelu @ 12:09

“Îmi place să te iubesc pe la spate”. Acum şapte ani asta însemna că stăteam în colţul meu de umbră şi mă uitam la tine din capătul culoarului şi aşteptam să ieşi pe uşă şi să te uiţi înspre mine. Mă bucuram de fiecare şuviţă a ta dar nu îndrăzneam să vin la tine şi să-ţi spun “Salut!”. Preferam să îţi trimit scrisori în care să-ţi spun că aş vrea sa te ţin de mână decât sa vin, să te iau de mână şi să-ţi spun “Îmi place zâmbetul tău!”. Într-un final am îndrăznit să te sun. Am rămas omul din spate cu obsesia lui pentru puştoiaca cu ten cafeniu.

“Îmi place să te iubesc pe la spate”. Ok. Reformulez. Îmi place să ţi-o trag pe la spate. Îmi place când stai deasupra cu spatele la mine şi nu îţi văd decât conturul spatelui. Mă întind să-ţi prind sânii cu mâinile şi in faţa mea e orice tipă cu care aş fi vrut vreodată să fac sex/dragoste, sfârcurile printre degete nu au nici o faţă, nu au nici o istorie, nu ascund nici un fel de vis sau de speranţă.

Îmi place să te iubesc pe la spate. M-am cam săturat să iubesc pe faţă. Ştii cum ne dorim cu toţii  pe cineva pe care să ne iubească şi pe care să iubim dar nu vrem decât să trăim povestea romatică pe care ne-o vând cei din jur dar atunci când găsim ceea ce căutăm pierdem tot pentru o pereche de sâni de care vom uita la zece minute după ce am ejaculat pe ei. Pe la spate e simplu. Nu e nevoie să vezi chipul pe care apoi vei dori să-l uiţi pentru că îţi aduce aminte de cât de mult ai ieşit din conul de umbră.

2 + 0 + 0 + 9

Filed under: Personal — Gelu @ 09:59

8 ore si 42 de minute au trecut deja din anul 2009. Ce as vrea sa se intample in urmatoarele 365 * 24 – 13 ore ? Doar cateva lucruri simple. Vreau ca la sfarsitul anului sa fiu Domnul Inginer. Vreau sa ajung in New York. Cam atat (ok, ar fi de preferat sa nu ajung singur prin Manhattan dar sa nu cerem prea mult pentru anul care tocmai a inceput).

As mai putea totusi sa multiplic primele 7 ore din an de cateva ori in anul asta.