Nu cred in povesti de dragoste care incep cu monotonie sentimentala. Nu cred in dragoste castigata. Asta se cheama altcumva: respect, obisnuinta dar nu iubire. Daca nu ai tresarit cand ti-a zis ca pasiunea ta pentru Salinger te face sa ai ceva in comun cu Cartarescu, daca nu vroiai inca un stomac in care sa-ti zboare fluturii cand maininile vi s-au atins prima oara pe bara autobuzului care va aducea de la prima intalinire , daca nu ti-a venit sa dansezi dupa ce i-ai atins buzele, daca nu iti vibra hemoglobina in sange cand i-ai mangaiat prima oara spatele atunci nu faci decat sa recunosti ca nu esti in stare sa iubesti si te multumesti sa fii langa cineva care iti aduce linistea de care crezi ca ai nevoie si nu faci decat sa fugi de singuratate.
Nu cred ca lumea se poate schimba. Daca azi te definesti prin numarul tipelor langa care te trezesti dimineata maine nu vei face decat sa te minti ca te-ai schimbat daca simti ca te-ai linistit si pentru restul vietii tale nu vrei decat o pereche de maini care sa te tina in brate. Nu cred ca esti sincer cu tine daca spui ca te-ai schimbat, ca esti alt om, ca trecutul ramane in urma.
Nu cred ca exista oameni care sa fie multumiti pe deplin cu propria persoana, care sa poata spune ca sunt mereu Fericiti. Cineva imi spunea acum cateva zile ca “Dumnezeu e Fiinta fara conflicte interne”.
Nu cred ca exista gesturi facute din altruism. Altruismul nu e decat un egoism bine mascat. Nu dam bani cersetorilor ca sa-si cumpere o paine ci le dam bani ca sa ne simtim noi bine, din pur egoism: “ce gest frumos am facut, nu m-am gandit de loc la mine…”… Facem cadouri ca “asa trebuie” sau ca sa ne putem gandi la noi ca la o persoana generoasa. Nu spunem nimanui ca ne-am donat jumatate de avere bisericii dar seara ne simtim atat de bine in pielea noastra.
Si cam ce crezi ca rezolvi punand “nu” in fata unor lucruri care ar putea sa iti faca viata mai frumoasa? Era o poveste intr-un manual din clasele primare cu fetita care l-a luat pe nu in brate …
Lucrurile nu sunt mai niciodata atat de albe sau de negre. De cele mai multe ori sunt gri. Oamenii nu-s nici buni, nici rai – sunt asa si-asa.
Vine un moment cand experienta te invata ca tot ce credeai ca stii despre dragoste/iubire nu sunt decat povesti, pe care desi pe-ai trait o sa inveti ca raman doar povesti. Asta dc nu cumva te numeri printre putinii norocosi.