Ideea in sine m-a fascinat. O pagina plina de “nu”. Mi-a fost frica sa dau direct la ea. A trebuit inevitabil sa rasfoiesc cele aproape 200 de pagini. Am fost dezamagit ca “nu-urile” incepeau de pe penultima pagina. Am fost dezamagit ca toate erau formate din doua litere. Nici o tresarire. Nici o forma. Nici un ecou. As vrea sa cred ca fiecare “nu” e defapt un strigat de ajutor, o chemare, un cantec dar in lipsa scrisului tremurat nu pot decat sa consider ca nu inseamna nimic… 257 e un numar prea rotund. Scrii un “nu”, apesi de 8 ori insiruirea “CTR + A”, “CTR + C”, “CTR + V”, “CTR+V” si pentru autencitate mai scrii inca un “nu…” la final… Unde e strigatul? Unde e Zizi? Unde e durerea provocata de paienjenii de pamant? Ne pierdem in pixeli si biti dragii mei. 3, 5, 17, 257, 65537.
Imi rasuna in minte durerea vulpii care striga : “Nu, nu, de o mie de ori nu, nu sunt fiica ta”. Strigatul chinuit in mii de bucati lasa un ecou care nu se lasa pierdut. Incerc degeaba sa-mi spun ca urma lasata pe foaie are ca singura menire sa acopere sunetele orgasmice venite dintr-o lume in care serpii nasc vulpi, in care oamenii nu au nevoie de metafore si in care intunericul rasuna a ploaie.
Pagina similara: ismycomputeron.com :))
Ok, stiu, de fapt intreg articolul e o metafora frumoasa, dar, la ora asta, mi-e cam greu sa o vizualizez 😛
LE: am uitat ca nu pot pune linkuri directe in comment 😛
prea tare pagina..congrats 😉
@theheartcollector nu sunt metafore, pur si simplu e vorba despre ultima pagina din REM
@mika, la ce pagina te referi?
pagina colectionarului ..am recunoscut REM-ul 😉
@mika: mai mai, ce mica e lumea asta 😀
Ce mai faci mai? Long time, no see 😀
@theheartcollector: exact asta vorbeam cu gelu aseara, cand am aflat si eu identitatea ta…indeed a smmaaallll world.
nice to “see” u 😉
Mah Gelule, ma dadusi in gat 😛
Poate ne vedem intr-o seara la o bere. Il chem si pe Dorian 😉