Insemnari

Am plecat

Filed under: Uncategorized — Gelu April 30, 2008 @ 20:59

Nici un Euro sau Forint in portofel dar un bax de timisoreana, doua sandwichuri, o rata si… Ne auzim cu bine luni cand o sa vin cu poze cu Dambovita lor.

Work alone

Filed under: Punctual,Work related — Gelu @ 14:46
  • tot bolul de bomboane doar pentru mine
  • liniste
  • nici o polemica pe seama aerului conditionat
  • nici o sedinta
  • nici un "task" care sa nu suporte amanare deci timp pentru task-urile care ramaneau in coada de prioritati

 

Cu toate astea…

Sani

Filed under: Uncategorized — Gelu April 28, 2008 @ 17:40

Imi plac foarte mult sanii. Imi place sa strang in maini o pereche de sani generosi asa cum imi place si sa sarut sfarcurile unor sani mici. Lucrurile astea erau insa sa se schimbe dupa ce am vazut inregistrarea unei operatii estetice de marire a sanilor: se ia un san mic (si frumos), se taie un arc de cerc in jurul sfarcului (cam 250 de grade), se “desprinde” sfarcul, se introduce un balon de silicon (“se indeasa” mai precis) tragand si impingand de san, se aranjeaza putin si apoi se coase sfarcul la loc.

Fyck Friends

Filed under: Uncategorized — Gelu April 27, 2008 @ 19:53

(mi se pare doar mie amuzant ca “Fuck” e considerat ca fiind spell-uit gresit de Windows Live Writer si mi se propune sa folosesc in schimb Suck? Deci… Fuck Friends si nu Suck Friends)
La prima vedere lucrurile par foarte simple: doi “fuck friends” se vad, se bucura de sex si isi vad de treaba: sex without commitment. Suna atat de bine incat este evident pentru toata lumea ca nu e atat de usor sa ajungi in punctul in care sa o suni si sa-i spui: “Salut. Am o pauza de 3 ore intre doua sedinte si sunt destul de stresant. Ne putem vedea pentru una scurta?”. In cele mai fericite cazuri lucrurile se rezuma la “Hei. Ce zici, vii sa bem o cafea?”. Chiar si acolo e destul de greu de ajuns.

Cum ajungi intr-o astfel de “relatie” cu cineva? Unii, care sunt foarte increzatori pe capacitatile lor de cuceritori, adopta un stil foarte direct de “racolare” bazat pe calitatile lor de oratori si pur si simplu fluiera dupa domnisoare prin metrou / autobuz / parcuri / magazine: “Auzi Fa, hai sa ne-o tragem. Te asteapta 25 de cm de salam la mine in blugi”. Nu se cunosc date statistice despre procentul de reusita a acestui fel de abordare asa ca muritorii de rand trebuie sa se multumeasca cu abordari diferite si mai putin directe.

Cea mai importanta sursa de “relatii carnale” a constituit-o din totdeauna fostii prieteni. Explicatia e evidenta: atunci cand sexul e singurul element care mai tine o relatie in picioare cea mai inteleapta decizie e sa se ia partea buna a relatiei, care mai merge, si sa se renunte la elementele care “nu tin pasul”. E ca si cum ai curata primavara un copac de toate crengile uscate si le-ai lasa pe cele sanatoase sa respire si intre timp ai planta eventual un alt copac. Partea proasta? E posibil ca amandoi sa vada partidele de dupa ca un “exercitiu fizic” si sa le aduca aminte si de partile mai… “romantice” ale relatiei. Din acest motiv trebuie avut grija ca si tu si el/ea sa fiti pe aceiasi “lungime de metri”.

Daca mai sus am prezentat cea mai frecventa “sursa” acum vreau sa vorbesc despre cea mai “safe”: necunoscutii. Vorbesc evident de inceput, de faptul ca prima oara cand ii intinzi mana ca sa te prezinti ii si oferi o invitatie in patul tau. Problema e ca lucrurile nu stau ca in cazul “racolarii directe” de care am vorbit ci e mult mai greu sa o aduci pentru prima oara sa-si puna picioarele pe umerii tai si in acelasi timp lucrurile sa fie bine intelese: nu o vei chema la film a doua zi si nici nu ai aprecia foarte mult daca te-ar suna doar sa-ti spuna ca are dureri menstruale (in astfel de momente nu poti decat sa te bucuri ca nu ai fost in cei 2-3% pentru care metodele contraceptive nu functioneaza). Daca placerea e doar de natura sexuala ne-am dori sa se rezume la atat dar din pacate daca nu ii dai bani trebuie sa o si saruti desi e atat de clara diferenta intre cele doua… Cred ca am patit cu totii in adolescenta sa vrem doar sa ne jucam cu sanii unei tipe dar pentru a face asta (in caz contrar ti se oprea mana) trebuia sa o saruti… cam asta e cazul si aici. Chiar daca discutati de la inceput despre “limitele” “relatiei” si ti se raspunde cu “Stai linistit, nu am fost nascuta ieri” ar trebui sa te astepti in orice moment ca intalnirile la “o cafea” sa se termine pentru ca vrea sa mearga la Teatru, si sa-ti spuna asta cand “cafeaua” va fi chiar cafea.

Best friend“. Sau cel putin “friends“. Cum se ajunge de la o relatie de amicitie la “fuck buddies”? Fie “din greseala” fie… cu premeditare. Primul pas e cel mai greu pentru ca un eventual refuz din partea celuilalt ar putea pune punct prieteniei. Din acest motiv se prefera ca primul sarut sa vina intr-o atmosfera incarcata cu aburi de alcool, nu datorita puterii sale de catalizator ci pentru ca dimneata sa poti spune daca e nevoie: “Sorry… era de la vin”. Daca nu e cazul atunci si mai bine, desi trebuie avut grija ca repetarea “accidentului” sa nu duca intr-un final la alterarea relatiei de prietenie (in majoritatea cazurilor mai devreme sau mai tarziu se va ajunge acolo).

Avantajul? Sexul e doar sex, nu mai inseamna si iesiri la film, in ceainarie, la suc sau iesiri l amunte.

Morala?

Citeste in continuare…

Punctual din A1653

Filed under: Punctual — Gelu April 25, 2008 @ 22:12
  • Trenul si oamenii din compartimentul asta par mai civilizati ca niciodata.
  • O familie cu o pustoaica de 19. Par atat de happy si impliniti.
  • Un “calculatorist” de anu doi care stie ca “Pyton e muci la multithreading” dar care nu stie ca “vaca” din grupa cu ea care nu stie sa foloseasca o interfata are un prieten pe care-l iubeste de doi ani si ca vor merge la Viena de paste.
  • Am inceput sa sciu un post, pe laptop, pentru care am emotii sa-l termin pentru ca nu ar trebui sa-l public oricat de stintific ar fi.
  • Prin usa compartimentului se vede un pitic care se chinuie sa doarma pe o geanta. I-am oferit locul meu. Mama lui: “Sta foarte bine asa!!”
  • Azi am vrut sa public schimbul de mailuri cu “domnul” Cozmin Gusa pornit de la faptulca foloseste in campania lui electorala (“Ne-am saturat cat ne-au furat”) o poza furata de la mine… Da… “Celebra” poza cu blocuri… Mi-am dat seama ca nu are rost sa ma bag in mocirla lor.
  • Mi-am uitat aparatul in camin. Sper sa gasesc maine sa cumpar un point&shoot ca sa fac poze la ala micu :)

Imi asum orice greseala din postul asta… Va salut cu respect din Ploiesti!

High Scores

Filed under: Intrebarea zilei — Gelu @ 18:33

Stau in trolebuz si joc biliard (teoretic acum scriu postul asta, dar intelegeti ideea :D ). Dupa 21 de lovituri mai am doua bile. Estimez ca voi baga cele 15 bile in 24 de lovituri. Privit din afara pare un rezultat decent cu un procent de reusita de 62.5%. Asa insa, dupa ce in timpul unei sedinte calatorii cu autobuzul am reusit sa bag cele 15 bile din 15 lovituri, rezultatul e cel mult mediocru.
Cat de mult o sa ne bucuram noi daca la Beijing echipa de gimnastica va castiga doar aurul la sol si bronzul pe echipe? Oare cei din Etiopia cat s-ar bucura pentru argint la sol?

Oficial

Filed under: Personal — Gelu April 24, 2008 @ 10:55

Da. Am 6 bilete printate si cu numele meu pe ele (vorba vine) pentru urmatoarele 10 zile:

  1. Bucuresti – Gura Humorului
  2. Gura Humorului – Bucuresti
  3. Bucuresti – Budapesta (via Curtici)
  4. Budapesta – Bratislava
  5. Bratislava – Budapesta
  6. Budapesta – Bucuresti

Trei nopti de veghe pe deal

Filed under: Aberatii — Gelu April 21, 2008 @ 20:46

Nu orice deal. Dealul din poli. Stiti voi actuali si viitori ingineri: bucata de verdeata din mijlocul oazei de cunoastere. Acum patru zile am venit pentru prima oara aici fara aparatul foto, fara laptop, fara amintiri, fara idei preconcepute: doar eu si parul meu de un milimetru. Aceiasi oameni. Aceiasi copii. Aceleasi vrabii. Aceleasi sarutari si aceleasi mangaieri.

Stateam in varful dealului si numaram frunze cand ai aparut tu cu o parte din amintirile mele, cu o parte din visele nerostite si cam cu toate ideile mele preconcepute. Numarai muguri de corcodus din doi in doi, ca nu cumva la sfarsit sa-ti dea fara pereche. Tu mai crezi inca in perechi: toate lucrurile trebuie sa fie cate doua. Doua rate. Doi porumbei. Doua umbre. Nu te-am strigat. Speram ca iti vei intoarce privirea si imi vei da cateva din visele pe care le-am construit impreuna.

A doua zi copiii incetasera sa mai zburde. Stateau in cerc si impleteau coronite. Fetele faceau coronite albe iar baieteii impleteau coronite albastre. Era un munte de flori albe si albastre in mijloc. Incepusem sa numar forile cu numar de petale impar, ca sa vad daca mai vii in seara aia sau nu, cand te-am vazut. Te urmau atat de putine amintiri incat cu greu mai reuseam sa observ una in multimea de ganduri. Privirea ta nu s-a indreptat nici de data asta spre mine asa ca am inceput sa fac ordine printre florile de castan: tu acum, tu la anu, tu acum, tu maine.

A treia seara dealul nu mai avea nici copii, nici vrabii. Erai in schimb tu inconjurata de toate visele pe care le-am construit impreuna si de care vroiam de atat de mult timp sa scap. Straluceai in mijlocul lor cand privirea ta s-a indreptat spre mine. Un zambet mare, ca la inceput. Brate ridicate in sus. Ai inceput sa alergi. Eu inmarmurit. De cand asteptam momentul asta…

Citeste in continuare…

100 ani de iubire

Filed under: Aberatii — Gelu April 20, 2008 @ 11:29

Acum ceva timp s-a nascut in mine un fel de repulsie pentru cartile SF. Zilele astea dupa ce am citit un post de-a lui Alex Brie mi-am pus si eu Down and Out pe telefon si am inceput sa “rasfoiesc” cartea in drum spre servici. Nu vreau sa povestesc prea multe despre stilul de viata descris in carte ci doar de faptul ca oamenii erau (vor fi :D ) practic nemuritori. Atunci cand “mureau” nu faceau decat un restore la un backup anterior si asta a fost “invierea”.

Pe mine m-a luat prin surprindere:

“I was more than a century old, but there was still a kind of magic in having my arm around the warm, fine shoulders of a girl by moonlight, hidden from the hustle of the cleaning teams by the turnstiles, breathing the warm, moist air.”

Mi-am adus aminte inevitabil de “Povestea tarfelor mele triste” si de cei 90 de ani in care el nu a facut niciodata sex fara sa plateasca pentru acesta si de impactul pe care l-a avut in imaginatia mea imaginea batranului de 90 de ani langa virgina de 14 ani. Nu vreau sa vorbesc despre faptul ca “sexul e consolarea care-ti mai ramane atunci cand nu-ti ajunge dragostea” ci ma intreb doar cum e posibil ca dupa 3000 de dimineti in care cineva se trezeste in bratele tale sa te mai bucure mirosul pielii ei si sa vrei sa-i saruti firele de par.

Vroiam sa spun “om trai si om vedea” dar… nu mai e mult pana la 50 de ani…

Cugetarea zilei

Filed under: Uncategorized — Gelu April 19, 2008 @ 17:12

Stam pe dealul din poli cu o cutie de Timisoreana in mana si ne-am dat seama ca berea, parizerul si mustarul sunt mai bune cu cat sunt mai ieftine.

Timisoreana

Filed under: Personal — Gelu April 16, 2008 @ 09:45

Vroiam sa scriu un post despre "Timisoreana in my life" dar ar fi fost prea "gay" (asta ca sa citez pe colegii mei de camera care sunt putin cam homofobi) asa ca nu va zic de prima sticla de Timisoreana bauta pe o terasa de acasa si pe care am dat 11.500 sau despre cutiile baute pe Bucegi, in Vama, acasa… Urmeaza doar cateva poze.

Timisoreana

Citeste in continuare…

Dincolo

Filed under: The picture of the day — Gelu April 15, 2008 @ 23:04

Dincolo

M-am tuns

Filed under: Uncategorized — Gelu @ 09:48

Titlul spune cam tot: m-am tuns. Nu comentez despre cum imi sta sau cat de multa lume a ras de mine pana acum. Intregul post se rezuma doar la faptul asta dar cei care doresc sa citeasca si motivul care a dus la acest gest extrem si discutia  plictisitoare pe care am purtat-o cu frizerita sunt rugati sa citeasca in continuare…

Citeste in continuare…

Despre nimicuri

Filed under: Personal — Gelu April 12, 2008 @ 20:34

Nu scriu nimic. Nu gandesc nimic. Nu desenez nimic. Nu simt nimic. Nu ascult nimic.

Beau doar o bere intr-o galeata cu margini de paduri cu fundul pe o bucata de buturuga prelucrata fara durere de o drujba pe motorina.

Nu vreau nimic. Nu cer nimic.

Vroiam sa desenez cercuri

Filed under: Personal — Gelu April 10, 2008 @ 19:16

Prima oara am mers la mare cand aveam 3 ani. Nu-mi mai aduc aminte foarte multe de atunci.
Stiu insa ca in primele 3 zile am tot incercat sa desenez cerculete pe nisip. Din motive care tineau prea putin de mine nu ieseau decat niste patrate cu colturi rotunde. Plangeam la fiecare tentativa de cerc…

Dupa 3 zile mi-am dat seama ca poate n-ar mai trebui sa incerc sa desenez ceva anume ci sa ma bucur pur si simplu de ce iesea. Asta am facut.
Citeste in continuare…

In metrou

Filed under: Bucuresti,Personal — Gelu April 9, 2008 @ 23:10

Eroilor. Ea coboara. Eu ii iau locul. Langa mine se aseaza doi tineri politehnisti. Ea ma saluta de pe peron. Ei in extaz. “Uite ba… ne saluta!!!”. Ea transmite si un sarut virtual. “Uite ma…” si saluta si tipul de langa mine. Ma intorc serios: “Eu nu cred!”. Se uita la mine, se uita la ea si isi cere scuze. Eu zambesc. Doamna din fata porneste intr-un ras isteric.

Daca tot esti acolo

Filed under: Aberatii — Gelu @ 13:56

18:20.Te afli la Unirii. Iesirea de la metrou, langa Gogoasa Infuriata. Astepti. Ai ajuns cu 10 minute inainte sperand ca si ea se va grabi sa te vada.

18:25. Observi ca nu esti singurul care asteapta intr-o mare de oameni pusa in miscare de curenti suprarealisti. Langa tine o tipa bruneta. Ochelari. Umbrela in mana in ciuda soarelui de pe cer. Se uita la ceas. Te bucuri. Intre multe priviri aruncate prin multime in cautarea zambetului pe care il astepti te mai uiti si la domnisoara.

18:30. Nici unul dintre parteneri nu apare. Pentru prima oara si tipa din dreapta se uita la tine. Inceputul e timid. Va uitati amandoi la telefoane in asteptarea unui mesaj si apoi unul la altul si zambiti.  Incepe sa-ti placa sa-i urmaresti privirea, sa vanezi fiecare moment de atentie pe care ti-l ofera.

18:35. Nici urma de ei. Nu-ti ramane decat sa o saluti si sa incepeti sa faceti glume pe seama situatie.

18:40. Deja nu mai vorbiti de partenerii care deja intarzie 10 minute.

18:45. Sfertul academic a trecut asa ca va luati de mana, va sarutati si sa mergeti la o bere sa sarbatoresti un nou inceput. Daca tot erati acolo nu avea sens sa mai cautati.

Citeste in continuare…

Next Page >>>