Acum ceva timp s-a nascut in mine un fel de repulsie pentru cartile SF. Zilele astea dupa ce am citit un post de-a lui Alex Brie mi-am pus si eu Down and Out pe telefon si am inceput sa “rasfoiesc” cartea in drum spre servici. Nu vreau sa povestesc prea multe despre stilul de viata descris in carte ci doar de faptul ca oamenii erau (vor fi 😀 ) practic nemuritori. Atunci cand “mureau” nu faceau decat un restore la un backup anterior si asta a fost “invierea”.
Pe mine m-a luat prin surprindere:
“I was more than a century old, but there was still a kind of magic in having my arm around the warm, fine shoulders of a girl by moonlight, hidden from the hustle of the cleaning teams by the turnstiles, breathing the warm, moist air.”
Mi-am adus aminte inevitabil de “Povestea tarfelor mele triste” si de cei 90 de ani in care el nu a facut niciodata sex fara sa plateasca pentru acesta si de impactul pe care l-a avut in imaginatia mea imaginea batranului de 90 de ani langa virgina de 14 ani. Nu vreau sa vorbesc despre faptul ca “sexul e consolarea care-ti mai ramane atunci cand nu-ti ajunge dragostea” ci ma intreb doar cum e posibil ca dupa 3000 de dimineti in care cineva se trezeste in bratele tale sa te mai bucure mirosul pielii ei si sa vrei sa-i saruti firele de par.
Vroiam sa spun “om trai si om vedea” dar… nu mai e mult pana la 50 de ani…
Incearca seria “Dune” si “Jocul lui Ender” ca SF-uri faine, daca n-ai citit deja. Dune, cel putin, e o intreaga civilizatie.
In ceea ce priveste experienta Marquez, hmm … e fain cand mirosul pielii celuilalt iti da senzatia de acasa oriunde si oricum ai fi.
Exista o gramada de carti Sf bune (recunosc sunt si tone de carti absolut proaste), recomand cu caldura Frank Herbert (Seria “Dune” e intradevar foarte faina, dupa cum a zis si Andreea, dar nici celelate nu sunt rele), Isaac Asimov (seriile “Fundatia” si “Robotii”, desi sunt foarte multe carti si s-ar putea la un moment dat sa ai senzatia ca e intreaga epopee antica), iar daca vrei ceva mai “profund” Arthur C. Clarke si Stanislaw Lem.-I’m a SF addict.
Daca nu sunt indiscreta, ce anume ti-a provocat repulsia fata de cartile SF?
Sunt convins ca e o chestie preconceputa dar… prefer cartile care vorbesc in 200 de pagini de ceva ce poate fi descris intr-un rand, gen: “Am intalnit-o in avionul care ducea la Londra si m-am indragostit de ea” si la care pot sa zic: “Coaie, asta am simtit si eu!” decat carti care sa-mi descrie in 2000 de pagini o lume complet noua. Dupa cum ziceam… imi dau cu parerea fara sa fi citit alceva decat Jules Verne acum 10-12 ani.
Ca sa te citez, intre noi fie vorba eu am mai citit doar inca vreo 2 SF-uri in afara de cele sus mentionate. Prefer cartile in care ma pot identifica la sange cu cel putin un personaj 🙂