Carti

Aseara m-a intrebat cineva intre doua beri ce carte am citit ultima oara. Scopul intreabarii era clar sa ma faca sa ma simt aiurea ca nu am nici un raspuns… ce-i drept m-a lovit putin intrebarea. Chiar nu mai citesc desi coletia mea de carti a inceput sa prinda contur. Acum "ma chinui" cu "Strugurii s-au copt in lipsa ei" dar… nu am ce spunde despre ea. Doar ca, in ciuda asteptarilor, nu e scrisa de un "el".

Cred ca am mai scris despre "Povestea tarfelor mele triste" dar nu indeajuns de mult fata de intentiile initiale si de emotiile pe care le aveam cand citeam insemnarea lui Gabriel Garcia Marquez. Si acum mai tremur cand ma gandesc la batranul de 90 de ani stand langa copilul de 15 fara sa fie in stare sa-si faca un ultim cadou: o virgina. Poate are dreptate si nu e niciodata prea tarziu sa te indragostesti si poate nu e atat de rau sa platesti pentru linistea unui somn in 2.

Acum stau la BCU si in timp ce "rasfoiam" pdf-urile pentru examen de vineri mai citeam de "ici-colo" si din Antidoturi de Eugene Ionesco, o serie de articole publicate de acesta in decursul anilor in diverse ziare si reviste frantuzesti. In mod normal astfel de scrieri mi-ar fi displacut (imi aduc aminte cat de repede m-am lasat de citit Jurnal de Scriitor de Dostoievski,colectia de articole publicate de Cartarescu sau "Despre eroi si morminte" de Ernesto Sabato ) mai ales ca subiectele dezbatute sunt putin "out of date" dar acum insa descopar cu placere bucuria de a scrie… Sunt putin gelos pe simplitatea scrierilor si imi dau seama ca talentul nu e atat de important ca bucuria de a scrie. Abia astept maine sa vad "5 piese scurte".

Ca sa inchei intr-o nota pozitiva ma intreb ca si Iona daca sunt inghitit de viu sau de mort…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *