Azi dupa ce am bantuit putin prin centru am ajuns “La Motoare”. Era pustie terasa. E prima oara cand am vazut-o atat de goala. Ne-am asejat pe o banca de pe margine, cu fata spre bar… In fata noastra era o tipa singura la masa, care dupa 5 minute a inceput sa scrie intr-o agenda. Nimic deosebit. Noi traiam in ritmul nostru… ne sarutam si stateam unul in bratele celuilalt cu cate un pahar de Skol in fata. Ne bucuram de viata si atat.
A venit si ora 5:20 si trebuia sa plecam… eu o asteptam cu trandafirul in mana in fata baii si tipa care era singura la masa vine la mine si imi da o foaie impaturita, spunandu-mi sa o citim mai tarziu. Nu am reusit sa reactionez ca era deja plecata… Credeam ca e vorba de un psalm sau o rugaciune menita sa ma faca sa ma pocaiesc… am deschis foaia si am ramas surprins… socat… cu un zambet larg pe fata…
Era o poezie (nu prea reusita daca e sa fiu obiectiv) dedicata noua… In care spunea ca se vede ca ne iubim mult… ne spunea sa fim la fel de fericiti in continuare… ca zambetul nostru aduce fericire si celorlalti… S-a si semnat: Ana.
Acum o ora am primit un mesaj de la o prietena comuna: “Era Ana?” Chiar asa… Era Ana? Nu… nu era Ana dar probabil ca putin din ea s-a simtit si in acele cuvinte venite de la o necunoscuta… Daca ii spuneam eu cele scrise probabil ca nu ar fi fost atat de impresionata… de socata… Asa insa… Poate tipa a vazut mai mult decat indraznim noi sa vedem dupa atat de putine zile…Cine stie… vom trai si vom vedea… nu trebuie decat sa zambim ca sa nu o dezamagim…
A verry big kiss and hug!
Unele lucruri sunt menite sa faca lumea mai frumoasa, sau macar perceptia asupra ei..Unele lucruri sunt atat de banale, incat refuzam sa le vedem si atat de simple incat nu stim cum sa le simtim..E de bine 🙂
mai, Ana, Ana….:-j