Bucurestiul nostru de toate zilele!

Acum cativa ani cand am ajuns pentru prima oara in Bucuresti am fost impresionat de casele vechi din zona in care am stat(la un internat din spatele pietii 1 Mai) si mi-am facut veacul mai mult prin acea zona, printre ambasade si sedii de partide. Cand am poposit acum 2 ani pe Calea Ferentari, o statie de Calea Rahovei, felul in care am vazut lucrurile s-a schimbat… De la vile de 300mp la garsoniere de 40, de la iedera pe pereti la griul caracteristic, jandarmii din 10 in 10 m schimbati cu chipuri dubioase si burti iesite de sub tricou, paturi aruncate de la etajul 5…
Intre timp m-am obisnuit cu Bucurestiul, il stiu mai bine decat multi dintre cei nascuti aici, m-am obisnuit si cu Regia in care sunt mai multe cluburi decat cosur de gunoi; nu ma mai uit cu surprindere la pungile de aurolac si la cei care trag cu atata zor din ele,  m-am obisnuit sa  vad ruine uitate de timp  indiferent daca e vorba de Ferentari, Lipscani, Victoriei sau Pipera; desi frica de caini nu mi-a disparut cu totul mi se pare aproape firesc sa-mi apara o haita de 15 patrupede pe Maghieru. Nimic in toate cele de mai sus nu mai ma surprindea, saptamana trecuta a trebuit sa merg pana in Cluj! Am ajuns intr-un accelerat care arata la fel de prost ca acela cu care merg eu acasa(deci nu m-a surprins cu nimic). La un moment dat,  inainte de  Brasov, am ramas in compartiment cu 2 batranele din Cluj care se intorceau acasa si care erau de-a dreptul revoltate de ce au vazut in Bucuresti si abia asteptau sa se intoarca in orasul lor linistit si fara atat de multe contraste. Au inceput la un moment dat sa vorbeasca despre literatura… Ce importanta are? Nu stiu dar cand m-am intors, dupa 6 ore de stat in cluj, acelasi tren, numai ca de data asta cu oameni care se intorceau in Bucuresti… am stat doar 5 minute cu ei. Doar cat sa le obserb ceasurile de “firma” cat mana mea de mari, valizele uriase(intram eu si rubsacul meu in una) si tonul lor afectat de Bucuresteni nevoiti sa vina in provincie! Am plecat cand si-au scos mancarea: un kilogram de carnati de casa, cateva rosii si castraveti, un borcan de mustar si o paine, toate astea intinse pe bancheta! Am mers in compartimentul alaturat, care era gol!
In cluj am stat dupa cum am zis 6 ore… 2 ore la spital la mama mea si apoi 4 ore a trebuit sa bantui! Am preferat sa o fac singur, cum am facut de cateva ori si prin Bucuresti. Frumos orasul, curat, nimic din toate cele de mai sus… nimic socant… oameni de treaba… la spital m-a ajutat sa ajung una dintre doamnele cu care am venit, care m-a asteptat vreo 5 minute sa ma interesez de trenul de intoarcere! La un moment dat am intrebat o tipa ce as putea vedea prin Cluj… s-a oprit din ce facea(desena o frunza pe marginea unei statui) si m-a dus vreo 10 minute pana la cetatuie de unde se vede tot clujul… apoi a plecat! Nici macar nu mai ma intreb care sunt sansele sa dai peste asemenea oameni in bucuresti… Sau cati ar sta 4 minute la un semafor desi nu vine nici o masina… eu sigur nu!Am ajuns intr-un final sa stau pe peronul garii cu o ora mai devreme de venirea trenului…
Intors in Bucuresti mi-a facut placere sa revad Gara de Nord, cu boschetarii, taximetristi si toti fitosi veniti cu Intercity-ul de la Brasov, caci in ciuda celor spuse la inceput nu regret in nici un moment ca am ales sa vin aici si nu in Cluj! Cealalta optiune era Iasiul dar care nu cred ca intra cu adevarat in discutie!

2 thoughts on “Bucurestiul nostru de toate zilele!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *