Insemnari

Binele de rau

Filed under: Exercitii — Gelu June 17, 2014 @ 16:57

Nu ne vorbeam atunci, acum ce să ne spunem? Ei vroiau să se facă medici, ingineri, profesori; eu vroiam ca peste zece ani să mă simt bine în pielea mea. Unora dintre noi le-a ieșit. Douăzeci și cinci de kilobiți nu pot schimba asta.

” Într-un tren, ne întorceam de la munte. Ție îți era cald, mie îmi era rece. Mă țineai în brațe. Era una din primele dăți în care ne era liniște și mă simțeam neligitima în postura aia, dar îmi era bine. Când am ajuns în București m-a lovit mașina pe trecerea de pietoni. Grija și furia ta. Inelul care mi s-a rupt pe deget. Vânataia enormă de pe picior. Cel pe care mi l-ai dat în locul lui. În curtea școlii. Ce naiba tot căutam în curtea școlii? Acolo doar mergeam noaptea. Desacralizam unul dintre locurile copilăriei mele. Locul în care îmi era teamă că dacă ies din normă o să fiu mai respinsă decât eram deja. Ne futeam în copilăria mea liniștită și fără glorie, iar tu îmi țineai o mână pe gură ca să nu strig tuturor cât îmi e de bine fără ei.”

Da, îmi aduc aminte, dar asta nu înseamnă că vreau să-i revăd pe cei ce îmi spuneau “Mihăiță”. Mihai nu e cel care plânge gândindu-se la sărutul din urmă cu două zile, el fute pizde ce vor să fie futute pentru plăcerea fututului. El își da drumul în pizde deja tratate la psiholog; lui nu-i pasă că-l aud vecinii, rudele sau colegii. Acum o labă e mai bună decât o împreunare totală.

Eu o iubeam “ca pe-o floare de cireș” (ce pula mea însemna asta nu știu) și i-aș fi construit un nenorocit de altar dacă m-ar fi lăsat. Am întâlnit-o în prima zi din semestrul al doilea din clasa a zecea. Ea se mutase de la clasa de chimie-biologie. Avea o mulțime de brățări și inele. Purta un tricou negru și larg cu Metallica încercând să treacă în anonimat cei mai mari sâni din tot liceul. Începând de atunci am visat-o în fiecare noapte până când am terminat primul an de facultate.

După ce i-am dat o fițuică la teza de matematică a venit la mine și mi-a spus că nu sunt atât de dubios cum par și că ar trebui să mergem după ore în parc să mai vorbim. Și asta am făcut; despre Salinger și Dostoievski, Braveheart și Top Gun, Nirvana și Metallica. Eu nu citisem, văzusem sau ascultasem nimic din toate astea dar era o încantare să-i aud pasiunea. Atunci ne-am sărutat pentru prima oară.

La o săptămâna după asta m-a dus într-o seară la generala pe care a terminat-o ea. Am sărit un gard și am stat pe asflatul de sub una din porțile de fotbal. Mi-a spus că se simte bine cu mine și m-a sărutat pe gât. I-am zis că și eu și am îndrăznit să ating primul meu sân. M-a mușcat de ureche și mi-a dat tricoul jos. Eu am mângâiat și al doilea sân. Și-a dat jos rochia, și-a desfăcut sutienul și m-a luat în brațe. Mai aveam puțin și începeam să plâng când mi-a desfăcut cureaua șoptindu-mi:

– Eu nu vreau neapărat să ți-o trag. Eu vreau doar să deosebesc binele de rău.

Și am fost binele pentru aproape șase luni, până când mi-am dat seamă că ea era răul pentru mine. Devenisem dependent de ea, de curtea școlii, de coapsele și sânii ei, de sentimentul umed de contopire. Nu știa că îi puneam mana la gură doar că să pot să mă ascult trăind independent. S-a terminat când o auzeam în liniștea noastră doar pe ea.

No Comments »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment