Insemnari

Sase-sase

Filed under: Povesti — Gelu June 11, 2014 @ 17:09

image

Să mă risc sau nu? Am două descoperite, la trei și la cinci. Să-l scot sau să-mi acopăr aia de la trei? Care sunt șansele să îi intre? Două zaruri, bine că nu poate din bucăți că-s acoperit la unu și patru. La ce bulan are parcă văd că dă trei-doi. 
 
– Mutăm și noi? Patru cu cinci. Nu e așa greu. Mă scoți sau nu mă scoți?
– Dacă te scot sigur îți dau marț da’ mi-e de alea din casă. Sigur îți intră că tocmai te-ai întors de la budă.
– Mie să-mi intre? Nu mi-a intrat nimic toată ziua. 
– Eh pe dracu. De parcă n-ai dat tu șase-șase linia trecută.
– Și la ce m-a ajutat? Taci dracului și mută o data. 
 
Nu-l scot, dă-l în pula mea de ochelarist. Îmi fac poartă. Cinci-cinci. Ce bulan are țăranul. Și-a mai băgat două în casă. Stă în centrul Bucureștiului și poartă ciorapi cu sandale. Măcar de erau albi. Pe vremuri era mai stilat, avea o imagine de apărat. Și ce nevastă bună avea, și ce rochițe de la turci purta înainte s-o lase boul să plece. 
 
– Și de Maria mai știi ceva?
– Pe dracu! Ce să mai știu? E tot cu ăla în Italia. Fică-sa mai vorbește cu ea, pe mine nu mă sună nici s-o pici cu ceară. O curvă, trebuia să-mi dau seama.
 
Pe la cutremur am văzut-o prima oară în cămașă de noaptea. Îl căutam pe Vasile să văd dacă i-a mai rămas din rachiul de la Botoșani dar nu era acasă. Îl bea cu alții prin Berceni. M-a chemat înăuntru și ce să fac, am intrat. Mai avea prin casă o sticlă de țuica mai slabă de la ea de la țară, de undeva de pe lângă Buzău. Chiar nu era rea. După trei, patru pahare intelectualul lu’ pește tot n-a venit așa că m-am pus pe comodă lângă ea. Fraieru se bucură că le-a băgat pe toate în casă și nu știe că până când a fugit cu boul ăla în Italia am tot băgat-o în nevastă-sa.
 
– Linia asta clar ți-o iau. Nu scapi nici cu șase-șase de trei ori la rând.
– Așa o fi, da partida tot la mine e. Cine pierde plătește Bucegiu, da?
– Poate așa ajungi să dai și tu de băut.
– Când n-am dat?
– Ai dat vreodată? De când te știu mă faci de băutură. Și pe vremea lui Nea’ Nicu, și-acum cu ăștia noi. De câtă țuică m-ai făcut numai nevastă-mia mai știa. Crezi că nu știu?
– Dar nu-ți dădeam mă omule și vin de la Focșani?
– Tu îmi dădeai, dar cine să bea căcatul ăla. Îl luam și ziceam bodaproste ca să nu te supăr că cine-mi mai futea nevasta? 

No Comments »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment