Sfera

M-am trezit intr-o sfera. Aveam in brate un caiet vechi ros de carii. Tin minte ca am adormit cu el in brate in timp ce-mi citeam poeziile scrise cu ani de zile in urma. Pe ultima pagina era scrisa o poezie de care uitasem:

O sfera inchisa-n cerc cu laturi albe
Se cauta de colturi, de varfuri ca sa-si prinda
Un punct pornit din centru, spre centru sa se duca
S-adulmece iubirea de cercuri albe-nchise.

Visand la sfere, cercuri, puncte, laturi
Am sufletul inchis in lut cu forme opace,
De slabiciuni ma caut, de iubire sa-mi prind
Ideea venita din vis, in vis sa te duci:

Esti cerc inchis in cerc cu forme albastre!

Incercam sa inteleg ceva dar fara mare succes. Nu-mi mai aduceam aminte momentul in care am scris versurile astea si nici ce ar putea sa reprezinte; daca m-ai fi intrebat ieri ce am vrut sa spun as fi raspuns extrem de sincer ca erau doar niste cuvinte alaturate intr-un moment in care il studiam pe Barbu la scoala si nu vroiam, cel mult, decat sa o sochez pe tipa pasionata de geometri, pentru care aveam o obsesie. De la asta la sfera in care ma aflu acum e insa o cale atat de lunga. Stateam arcuit pe podeaua alba si ma uitam la tavanul care se contopea cu peretii si pardoseala intr-o singura forma perfecta. Nu se vedea nici un punct de discontinuitate, nici o urma care sa arate ca a fost facuta peste noapte in locul canapelei pe care am adormit.

M-am ridicat in picioare si mi-am intins bratele incercand sa-mi dau seama ce dimensiune are. Nu stiu la ce ar putea sa ma ajute dar simt ca am sanse mai mari sa-mi raspund la intrebarea: “De ce ma aflu in sfera asta cu diametru de 4 metri?” decat la o intrebare generica de genul: “Ce dracu caut inchis intr-o sfera?”. Dupa ceva timp mi-am dat seama ca deja era inutil sa aflu dimensiunea exacta cu o eroare mai mica de +/-15 cm asa ca m-am asezat pe podea si am incercat sa-mi controlez respiratia pentru a ma putea concentra mai bine. Primul lucru care mi-a venit prin minte a fost formula volumului unei sfere. Oare pentru cat timp imi mai permit luxul de a respira normal?

Au trecut zeci de minute si nu simt ca as ramane fara aer. Imi permit sa incep sa gandesc din nou. Dar la ce? De ce sunt aici? De ce o sfera? Ce legatura are poezia? Ce sunt laturile albe? De ce un cerc ar avea colturi? E oare doar un vis? De unde sa incep? Incerc sa-mi dau seama daca am citit vreodata de cineva intr-o situatie similara. Ma imaginez cautand pe Google despre alti oameni care s-au trezit intr-o sfera perfecta. Nu cred ca m-ar fi ajutat prea mult. Putin probabil sa fie un forum despre asta. Imi aduc aminte doar de o scriere a lui Edgar Allan Poe in care personajul e inchis intr-o carcera a inchizitiei. Cam departe de situatia mea. Nu cred ca e o pedeapsa. Nu am gresit cu nimic. Cel putin nu cuiva care ar putea sa ma faca sa ma trezesc intr-o sfera.

Si totusi de unde vine lumina? E o lumina rosiatica, un apus constant intr-o incapere opaca. Am inceput sa tip. Nu stiu de ce nu am incercat pana atunci sa comunic si cu altcineva in afara de mine. Strigatul mi-a fost absorbit de alb. Nu stiam daca a reusit vrun strop din ragnetul meu sa ajunga in exterior dar eu nu am simtit nici cel mai mic ecou intorcandu-mi-se. Am continuat sa tip pana cand m-au lasat plamanii de fumator. Nu spuneam nimi concret. Scoteam doar zgomot. Mi-era frica sa spun ceva cu sens; ma temeam ca totusi cineva ma poate auzi si nu vroiam sa se faca glume pe seama mea: “Auzi ma, asta sta inchis intr-o sfera si tipa ca ii este sete!”. Chiar! Imi este sete? Nu mi-e nici foame.

Plictisit de singuratatea sferei ma arunc cu capul in peretele curbat. Nici un zgomot; nici o durere. Ma musc de bratul drept si nu simt nimic. Dintii nu-mi lasa nici o urma. Daca as fi mai in varsta as crede ca am murit dar imi permit sa cred ca sunt prea tanar pentru asa ceva; halucinatii sigur nu am; sigur nu e un vis: de mult nu am visat ceva mai mult decat un lift care se prabuseste in gol de la etajul 10.

3 thoughts on “Sfera

  1. impressed..nu stiu de ce, dar e primul post din ultima perioada care m-a lasat usor breathless cat l-am citit..iar versurile sunt ….atat cat sa imi doresc sa te mai citesc scriind asa. 🙂

  2. nu cred ca exista “singuratatea sferei” … despre perfectiune as spune ca cel mult nu suporta pereche, dar nu ca este definita de singularitate. Este ca si cum as spune ca apa e … uda?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *