Am avut parte de un weekend destul de linistit si destul de putin “turistic” desi Sambata am vizitat unul dintre cele mai faine locuri de pana acum. Am fost impreuna cu un tip din Cluj la Akshardham, un templu relativ nou construit in care te suprinde curatenia, linistea si organizarea. Intrarea in templu e mai stricta decat in Aeroport. Nu ai voie sa intri decat cu portofelul si o sticla de apa transparenta, restul (camera foto, telefon, tigari, etc) trebuie lasate la garderoba. Pe langa arhitectura destul de impunatoare a templului pe mine m-au surprins placut elefantii sculptati care spuneau “o poveste”, diverse fabule, printre care cea care mi-a ramas intiparita in minte a fost: “Elefantii nu se supara daca ii pictezi, atata timp cat ii pictezi frumos!”. (in traducere libera: “Nimeni nu e deranjat de iubire, atata timp cat e o iubire frumoasa”. )
Ziua a continuat si s-a terminat intr-un bar cu specific “american” unde am profitat de “Happy hour” si am baut vreo 5 sticle de Budweiser, initial impreuna cu tipul din Cluj iar apoi singur cu o carte. Muzica, atmosfera si fumul de tigara imi aduceau aminte de barurile din Bucuresti. Odata ramas singur m-au chemat la masa lor doua indience care nu vroiau sa ma lase sa stau singur in bar. In mod normal as fi refuzat dar am povestit ieri ce s-a intamplat cu Murakami si cartea pe care o citeam asa ca am ajuns la o masa de indieni la fel de galagiosi ca si noi dupa cateva beri. M-a surprins extrem de mult accentul tipelor. Daca le-as fi cunoscut in alta parte as fi jurat ca s-au nascut si au crescut in Anglia. Discutia a fost foarte interesanta si a facut sa-mi confirme faptul ca India e tara contrastelor.
Azi am dormit mai mult ca de obicei asa ca am iesit din hotel pe la doua. Am luat pentru prima oara autobuzul pana la metrou si a fost surprinzator de ok. Departe de imaginea pe care o aveam despre mijloacele de transport in comun de aici. Am luat metroul pana la o statie la fel de aleatoare ca si saptamana trecuta si am inceput sa ma plimb fara nici un tel anume. Am nimerit pe un bulevard destul de linistit, plin de verdeata si foarte curat. Am ajuns intr-un final din nou la India Gate, de data asta insa m-am oprit pe un petec de iarba sa citesc. Ce se intampla in jurul meu?
Cateva sute de tineri jucau cricket. De unde stateam vedeam vreo 10 partide in desfasurare. In afara de ei mai erau zeci de familii pe iarba, copii de 6 ani aruncand mingea tatilor care care aveau “bata” in mana. O duminica linistita pe o pajiste verde. Fara seminte, fara muzica data tare la telefon, fara updateuri pe Foursquare sau Facebook. Am stat asa cateva ore. M-a bucurat buria cu care aruncau mingea si tipetele unei intregi echipe cand cineva reusea sa prinda o minge inainte sa atinga pamantul. Cu unele lucruri sunt mult mai inaintati ca noi (sau noi suntem atat de “inaintati” incat am uitat sa ne bucuram de lucrurile simple care nu au nevoie de plan de date? ).