My sad clown

Asteptam aseara metroul la Victoriei si am observat langa mine o domnisoara care purta o rochie cu floricele si avea doua codite de pustoaica. Arata ca un copil de 23 de ani. Cred ca era o copiluta de 23 de ani care nu vroia decat sa convinga soarele sa iasa.

M-am asezat be bacheta din fata ei dupa ce a venit metroul. Era trista. Fata ei parca era obisnuita doar sa zambeasca dar acum nu mai putea… M-a facut sa ma gandesc la un clovn trist… Se vedea ca doreste s zambeasca dar ii lipsea motivul…

Ma uitam destul de insistent la ea. La un moment dat m-a observat si mi-a zambit. I-am zambit inapoi. M-am simtit ca si cum as fi facut o fapta buna. Poate chiar am facut asta.

Dupa inca o statie m-a surprins din nou ca-i caut zambetul asa ca a ras. Ne uitam unul la altul si radeam. Urmatoare statie era Crangasi. M-am ridicat sa cobor. S-a ridicat si ea… In mod normal cred ca as fi mers sa-i spun “Hello, you sad clown!” dar acum eram cu mama asa ca… Am cautat in portofel o carte de vizita pe care am indoit-o si vroiam sa i-o dau dar… a folosit cealalta iesire.

M-am uitat in urma mea… S-a uitat si ea… Mi-a zambit pentru ultima oara.

Totusi ma bucur ca asta a fost tot… am ramas cu imaginea clovnului trist care a zambit pentru mine…

(imaginea e luata de aici)

One thought on “My sad clown

  1. De cand am citit postarea stau la metrou si gasesc intotdeauna o tipa de genul acesta …
    Dar nu te-ai gandit si la varianta in care tipa chiar vroia sa iti atraga atentia ? …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *