Incepe sa-mi placa noul cartier mai ales din prisma faptului ca mi s-au diversificat vecinii.
Aseara cand veneam de la munca pe langa batranul liber m-am intalnit si cu doi pustani de 7/8 ani. Unul dintre ei, cel mai mic, se dadea cu trotineta in timp ce copilul de 8 ani striga cat putea el de tare in spatele lui: “Indragostitul! Indragostitul! Esti indragostit!” si radea isteric. A oprit apoi un batranel si i-a spus ca prietenul lui e indragostit continuand sa rada.
“Indragostitul” s-a intors apoi inspre el:
– Nu te spun!
– Daca spui, spun si eu ca esti indragostit!
– Nu spun nimic!
O sa creasca ei mari si o sa vrea sa poata sa strige in gura mare: “Sunt indragostit!” dar ceva il va opri. Se va intreba de ce desi e fericit langa ea uneori adoarme cu gandul la altcineva, de ce zambetul care ii aparea pe fata la prima bere bauta impreuna evita sa mai apare sau de ce… Va pune toate astea pe faptul ca nu o iubeste. Va mai creste putin si isi va da seama, probabil prea tarziu, ca “indragosteala” nu e decat un “cuvant”, o idee, tine doar de noi cum o “implementam”. Atat de multi oameni, atat de multe varste, atat de multe iubiri.
Eu te iubesc mai mult din bratele alteia decat poate oricine altcineva sa te iubeasca din bratele tale.
Mie imi place cuvantul “implementam” e pragmatic. Imi place sa cred ca oamenii sentimentali sunt de fapt cei mai pragmatici dintre noi. Pentru ca de fapt, ce ramane dupa o viata intreaga ? Niste sentimente … 🙂 daca e iubire cu atat mai bine.